Profesor la Stern School, școala de business din cadrul Universității din New York, Damoradan a scris o carte pe această temă: „The Little Book of Valuation: How to Value a Company, Pick a Stock and Profit”. În 1994, revista BusinessWeek l-a numit unul dintre cei mai buni profesori din cadrul școlilor de afaceri din Statele Unite.
Damoradan precizează că „majoritatea investitorilor consideră că evaluarea unui activ este o sarcină dificilă - ceva mult prea complex și complicat pentru abilitățile lor. În consecință, o lasă în seama profesioniștilor (analiști în domeniul pieței de capital, evaluatori) sau o ignoră complet”. Menționează și continuă: „Consider că evaluarea, în esență sa, este simplă și oricine este dispus să petreacă timpul necesar pentru strângerea și analizarea informațiilor o poate face”.
Potrivit profesorului de la „The Leonard N. Stern School of Business”, deși există zeci de modele de evaluare a companiilor listate la burse, se poate vorbi doar de două abordări: intrinsecă și relativă.
Abordarea intrinsecă a evaluării pornește de la ideea că valoarea unui activ este determinată de fluxurile de numerar pe care investitorul se așteaptă ca respectivul activ să le genereze de-a lungul vieții sale și de gradul de siguranță al investitorului față de această proiecție a fluxurilor de numerar.
În abordarea relativă, un activ este evaluat prin raportare la modul în care piața valorizează active similare.
O întrebare fundamentală în activitatea de evaluare este cât de complex și de detaliat trebuie să fie procesul de evaluare.
Aswath Damodaran răspunde: „Mai simplu poate fi mai bine. Detaliile numeroase îți dau șansa de a utiliza informații specifice pentru a face prognoze superioare, dar creează, totodată, nevoia de a mări aportul informațional, cu riscul de a genera erori. Atunci când evaluați un activ, utilizați cel mai simplu model posibil.
Dacă puteți evalua un activ folosind trei informații, nu recurgeți la cinci. Dacă puteți evalua o companie cu ajutorul a trei ani de prognoze, a alcătui prognoza fluxurilor de numerar pe zece ani înseamnă să vă legați singuri la cap”.
Profesorul Damodaran arată în cartea sa că metodele optime de evaluare trebuie să difere în funcție de tipul de companii la care se raportează investitorul.
Un factor de diferențiere important e vârsta și gradul de dezvoltare al unei companii.
Astfel, avem companii tinere aflate în faza de creștere, companii în creștere, companii mature și companii în declin.
Pentru fiecare categorie, metoda de evaluare va fi semnificativ diferită, în sensul că accentul cercetării va cădea pe factori diferiți.
De asemenea, trebuie abordate diferit cazurile speciale, respectiv cele ale companiilor din sectorul serviciilor financiare, precum și cel al celor așa-numite ciclice, din imobiliare, auto și industria materiilor prime.
Un bun rezumat al nevoii de evaluare în activitatea de investitor ne este dat de un citat din Oscar Wilde pe care Aswath Damodaran îl evocă: „Cinicul cunoaște prețul tuturor lucrurilor și valoarea niciunuia”.