Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Retragerea treptată a Statelor Unite de pe scena globală s-a făcut simțită zilele trecute și în Asia, după ce Administrația de la Washington le-a transmis clar aliaților săi din regiune că trebuie să își asume singuri responsabilitatea, în fața creșterii puterii militare a Chinei.
Schimbarea de ton, caracteristică diplomației coercitive promovate de Donald Trump, a fost evidentă la ediția din acest an a „Dialogului Shangri-La” de la Singapore, cel mai important forum de securitate din regiunea Indo-Pacifică, și care, în mod tradițional, oferea până acum americanilor și partenerilor acestora ocazia de a critica politicile Beijingului și de a afișa un front comun împotriva Chinei.
La Dialogul Shangri-La din acest an, mesajul dominant nu a fost despre ascensiunea Chinei, ci despre retragerea treptată a SUA din rolul tradițional de garant al ordinii regionale.
Pentru mulți dintre participanți, adevărata noutate nu a mai fost astfel agresivitatea Beijingului în zonă, ci schimbarea profundă a poziției Casei Albe.
Timp de decenii, arhitectura de securitate a Asiei s-a bazat pe prezența militară americană și pe rețeaua de alianțe construite în jurul Japoniei, Coreei de Sud, Filipinelor și Australiei.
Chiar și atunci când China a devenit o superputere economică și militară, majoritatea statelor din regiune au pornit de la premisa că, în ultimă instanță, SUA vor rămâne principalul factor de echilibru strategic.
Discursul secretarului american al Apărării, Pete Hegseth, a sugerat însă că această epocă se apropie de sfârșit.
Mesajul transmis aliaților a fost cât se poate de clar: Washingtonul nu mai este dispus să suporte costurile apărării unor state prospere și se așteaptă ca acestea să își asume o parte mult mai mare din povară.
De altfel, cererea SUA ca aliații lor să își majoreze cheltuielile militare până la 3,5% din PIB reproduce aproape identic argumentele folosite de administrația Trump în relația cu Europa.
Cutremur geopolitic
Mai importantă decât solicitarea financiară a fost însă schimbarea de perspectivă strategică. În anii precedenți, oficialii americani foloseau astfel de reuniuni pentru a construi un front comun contra presiunilor exercitate de Beijing.
Acum, Pete Hegseth a evitat în mare măsură să se refere direct la Beijing, limitându-se la a recunoaște „îngrijorarea legitimă” a statelor din regiune față de China.
La Singapore, China a fost astfel prezentă mai degrabă ca fundal al discuțiilor, iar accentul s-a mutat asupra responsabilităților aliaților și a limitelor angajamentului american.
Această modificare de ton a fost suficientă pentru a provoca neliniște în capitalele asiatice. În spatele declarațiilor oficiale despre soliditatea alianțelor, tot mai mulți responsabili politici discută acum despre posibilitatea unei regiuni în care influența americană să fie redusă semnificativ.
Ideea unei „Asii post-americane”, care până nu de mult părea o simplă ipoteză academică, începe să fie luată în calcul la nivel strategic.
Reacțiile participanților au ilustrat, de altfel, această schimbare. Japonia încearcă să combine consolidarea capacităților sale militare cu reluarea dialogului direct cu Beijingul.
Australia caută să întărească parteneriatele regionale și proiecte precum AUKUS, conștientă că dependența exclusivă de Washington poate deveni riscantă.
Statele din Asia de Sud-Est evită să se poziționeze ferm, preferând să reducă tensiunile și să evite alegerea unei tabere.
Chiar și India, care s-a confruntat militar cu China în Himalaya în urmă cu doar câțiva ani, explorează acum posibilitatea unei relații mai stabile cu Beijingul.
În paralel, europenii prezenți la forum au încercat să exporte în Asia conceptul de „reziliență”, adică pregătirea pentru scenariul în care sprijinul militar american nu mai poate fi considerat de la sine înțeles.
Lecția învățată de Europa în ultimii ani începe să fie asimilată și în Indo-Pacific: alianța cu SUA rămâne importantă, dar nu mai poate reprezenta singurul pilon al securității naționale.
Oportunitatea Beijingului
Pentru China, această evoluție reprezintă o oportunitate strategică majoră.
Chiar dacă armata chineză traversează o perioadă de turbulențe interne, marcată de epurări la nivelul conducerii militare, Beijingul observă cum principala sa rivală transmite semnale de retragere și de reducere a angajamentelor externe.
În aceste condiții, influența chineză poate crește nu doar prin forță militară sau presiune economică, ci și prin simpla erodare a încrederii aliaților în garanțiile americane.
Atmosfera de la Singapore a arătat că problema centrală a Asiei nu mai este dacă China va continua să se afirme ca mare putere. Acest lucru este deja acceptat ca realitate.
Întrebarea care preocupă acum capitalele regiunii este alta: cât de departe este dispusă America să meargă pentru a contrabalansa ascensiunea Chinei?
Răspunsul rămâne neclar. Tocmai această incertitudine determină statele asiatice să își recalibreze strategiile, să își diversifice parteneriatele și să se pregătească pentru o lume în care garanțiile de securitate oferite de Washington nu mai sunt necondiționate.
Dialogul Shangri-La din acest an ar putea rămâne în istorie nu ca reuniunea în care China a devenit mai puternică, ci ca momentul în care aliații SUA au realizat că America ar putea să nu mai fie dispusă să joace același rol ca în trecut.
Citește pe Antena3.ro
