Un ceh a fost păcălit cu 15.000 de euro de un român, iar vinovatul a fost trimis să lucreze două luni la Grădina Zoologică. O poveste despre cum a acționat o rețea de fraudă informatică a ajuns în instanță după ce au intrat pe fir ofițerii Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT). În afacerea ilegală erau implicați și angajați ai unor firme mari ce se ocupă ce transferul internațional de bani.
Ancheta celor de la DIICOT începe în județul Vâlcea, acolo de unde acționa o rețea de fraudă informatică foarte bine pusă la punct. Mai exact, indivizi care păcăleau străinii că le vând televizoare, tractoare sau mașini la prețuri de nimic. Și funcționa.
O metodă de păcăleală devenită deja clasică la noi, dar care a ținut la englezi, americani, austrieci, italieni și chiar cetățeni germani. Un ceh a pierdut însă cea mai mare sumă. A comandat o mașină pe internet și a transferat banii direct în cont, fără să bănuiască ceva.
Românul vindea bunuri pe internet. În realitate, nu le avea
Un anchetator povestește cum funcționa rețeaua de a reușit să fie atât de credibilă. „Unii dintre membrii grupurilor postează anunțuri de vânzare a unor bunuri pe care în realitate nu le dețin, apelând la site-uri specializate în comerț electronic. De regulă, accesul la aceste site-uri se face prin conectare, folosind datele de înregistrare ale altor persoane (user și parolă), inclusiv date ale cardurilor bancare aparținând acestora. În continuare, cumpărau domenii de internet, pentru a lansa pagini web false de curierat bunuri. Aceștia contactau potențiali clienți din străinătate pe site-urile de vânzări/cumpărări bunuri, după care îi îndrumau să acceseze site-urile false, pentru a discuta cu reprezentantul firmei (în fapt, unul dintre autori) detaliile de transport și modalitatea de plată.
Vânzătorul se obliga să plătească taxele de transport. Bunurile oferite spre vânzare erau postate la prețuri sub valoarea reală, pentru atragerea cât mai multor cumpărători și justificau asta spunând au nevoie urgentă să vândă din cauza unor probleme. Cumpărătorul era indus în eroare cu privire la existența bunului și expedierea acestuia, vânzătorul comunicându-i faptul că firma este sau are o reprezentanță în țara unde se încasează banii (Anglia, SUA, Italia, Germania, Austria, Canada) și unde acționează ceilalți participanți. Cetățenii străini erau îndrumați să efectueze plata prin firme de transfer și cont bancar. Odată plata efectuată, se trimiteau datele transferurilor prin mesaje telefonice, respectiv numele și prenumele cetățeanului străin, adresa și țara, codul transferului sau numărul contului, numele băncii și adresa, codul IBAN - pentru virament bancar, datele beneficiarului, adresa și țara, date care erau fictive, suma așteptată - celorlalți membri ai grupului, care aveau rolul de a intermedia retragerea banilor transferați de victime. Aceștia din urmă trimiteau datele mai departe participanților din străinătate care, direct sau prin alte persoane, funcționari ai societăților de transfer, de regulă cetățeni străini, retrăgeau sumele de bani, folosind acte și identități false”, spune anchetatorul.
Un transfer de bani i-a dat de gol
În ziua în care cetățeanul ceh a transferat aproape 12.000 de euro în contul așa-zisei vânzări, tranzacția a fost verificată de managerul societății. Infractorii erau deja monitorizați și discuția dintre ei a fost ascultată de polițiști. Se lăudau cum au reușit să îl înșele pe manager, dar și că e riscant să facă alte transferuri de bani în aceeași zi:
C.C.M.: - Mă transferară la manager... Că nu găseau transferul. Mă gândii prima dată că o fi făcut ăsta la mișto.
A.I.: - Trei?
C.C.M.: - Păi, nu găseau transferul, mă întrebară dacă tu ai datele ăluia din țară? Eu zisăi că le am, cum să nu, că e bărbatul lui soția mea, lui sora mea îi spusăi, știi?
A.I.: - Aha...
C.C.M.: - Așa... îmi zisă... ah, bine, dar atunci ești sigur că are pașaportul valid și celelalte valide, înțelegi? Cum ar fi, nu sunt expirate. Și-i spusăi, cum să nu, sunt toate datele bune. Face... ah, bine... dar atunci hai că se rezolvă, trimite-le prin fax la office-ul ăla, înțelegi? Și dup-aia, după ce trimiți faxul, sună-ne ca să fim siguri că l-am primit și în 4-5 ore... pune aia din nou.
A.I.: - 4-5 ore?
C.C.M.: - Da... 4-5 ore după ce au primit ei faxul.
A.I.: - Măcar dacă aș rezolva până diseară în p..a mea...
C.C.M.: - P..a mea, și mâine dacă e rezolvi și tot e bine...
A.I.: - Da.
C.C.M.: - Și mai am pe ailantă care una o făcui acum. Că știi ce a făcut? Nu știu care ați greșit, tu sau el! Înțelegi? Același om trimite cu date diferite, de la același office.
A.I.: - Nu înțeleg!
C.C.M.: - Adică, eu cum ar fi ți-am trimis ție de două ori, dar după alte buletine.
A.I.: - Da, păi...
C.C.M.: - Înțelegi? Care eu n-am ce dracu să fac, și alea trebuie să sun, după ce-l iei tu p-ăla, eu atunci trebuie să sun și pentru ăstălaltu’. Că dacă sun, mi-e că se sesizează și îl blochează...
A.I.: - Păi, da...
Finalul anchetei pare, totuși, o glumă pe lângă cât de organizată era rețeaua. Un singur român a fost condamnat. Instanța i-a dat un an și șapte luni de închisoare cu suspendare. Și ca să dovedească ce om cu bună credință este, trebuie să muncească 60 de zile la Grădina Zoologică din Vâlcea și la Adăpostul de Câini. Cetățeanul ceh, cel păcălit cu cei mai mulți bani, nu și-a recuperat paguba.