În România se manifestă astăzi aproape unanim o confuzie a valorilor şi o cultură comună unificată la cel mai scăzut nivel intelectual şi etic posibil. O spune Daniel Barbu, profesor universitar, fost ministru al Culturii. Interviul face parte din proiectul Românii în anul Centenarului, un proiect Jurnalul şi Antena 3.
Vi se pare că, în ultimul an, România a evoluat în bine, în rău, a rămas la fel? De ce?
Parcursul este mai degrabă negativ. În pofida aşteptărilor majorităţii cetăţenilor, guvernele anului 2017 s-au caracterizat prin lipsă de hotărâre, energie şi ştiinţă în curmarea celor două fenomene ce desfigurează democraţia românească: pe de o parte, anarhia, iar de cealaltă parte, supra-independenţa sistemului represiv. Dictatul „străzii” şi ieşirea de sub orice control din partea celorlalte puteri ale sistemului judiciar au fost tratate confuz, ezitant şi fără voinţa de a restabili ordinea publică şi echilibrul just al puterilor în stat.
Dar în ultimii 10 ani, cum a evoluat România? De ce?
În ultima decadă, deficitul democratic s-a acumulat an după an, crescând în mod accelerat între 2015-2017. Acest deficit se caracterizează prin completa depolitizare a regimului democratic, discursul public, ca şi politicile publice, fiind luate în captivitate atât de economie, cât şi de drept. Dezbaterile politice şi mediatice se poartă fie în jurul creşterii pensiilor şi salariilor, fie pe tema luptei anticorupţie. Preocuparea politică pentru libertate, egalitate şi dreptate, ca şi pentru instituţiile, practicile şi normele care le întrupează a dispărut aproape complet.
Ne lipsesc ideile
Ce merge bine în România?
Societatea. Nu aşa-zisa "societate civilă”, ci societatea reală. Întreprinzătorii privaţi produc valoare economică aproape în pofida politicilor fiscale guvernamentale, cetăţenii circulă, consumă şi acumulează.
Ce merge rău în România?
Aş pune în capul listei, fără a le ierarhiza, prăbuşirea completă a producţiei de idei şi dominaţia arbitrară a aparatelor represive ale statului.
“Cele mai rele trăsături ale portretului colectiv al românilor sunt astăzi post-intelectualismul şi cultura denunţului”.
Care credeți că este principala cauză a menținerii decalajului de dezvoltare dintre România și alte state din UE?
În ciuda stereotipurilor, lipsa creativităţii sociale şi inapetitul pentru idei capabile să pună în mişcare realitatea ţin România la mare depărtare de media indicilor europeni de dezvoltare.
Care este personalitatea care influențează cel mai mult evoluția României în prezent? De ce aceasta și prin ce/cum anume?
Neîndoielnic, Klaus Iohannis, în măsura în care a dus la un nivel superior strategia lui Traian Băsescu de subminare a partidelor prin instilarea neîncrederii în politicieni, prin calificarea politicii ca profund coruptă şi prin sprijinirea necondiţionată a unui sistem represiv abuziv.
Care este cea mai mare amenințare care ar putea influența evoluția României în următorul an? De ce spuneți asta?
Sugrumarea democraţiei de către „statul de drept”; metaforic vorbind, punerea politicii democratice, a instituţiilor şi personalului politic sub control judiciar.
Cine credeți că ar putea schimba în bine evoluția țării noastre în viitorul apropiat? De ce acesta/aceasta și cum anume?
Nu reuşesc să identific o asemenea personalitate sau forţă politică ori etică.
România este insesizabilă internaţional
În care țări aveți cea mai mare încredere? (primele cinci). Ce anume la aceste țări vă inspiră încredere?
Dacă prin încrederea în ţări se înţelege de fapt încrederea în actualele guverne ale respectivelor naţiuni, nu aş recomanda autorităţilor române să mizeze pe vreun guvern anume, cu atât mai puţin pe cinci.
“România este insesizabilă internaţional, în ciuda iluziilor care mai circulă prin media sau prin spaţiul politic cu privire la importanţa strategică a ţării noastre”
În care țări aveți cea mai puțină încredere? (primele trei). Ce anume la aceste țări vă inspiră neîncredere?
Dacă prin încrederea în ţări se înţelege de fapt încrederea în actualele guverne ale respectivelor naţiuni, nu aş recomanda autorităţilor române să fie precaute faţă de vreun guvern anume, cu atât mai puţin faţă de trei. România este într-atât de insesizabilă internaţional încât nu are, în ultimă analiză, vreun duşman.
Care este valoarea care definește România în prezent? Dar valoarea care lipseşte cel mai mult în societatea românească la acest moment?
Viaţa publică românească se caracterizează apăsat prin indistincţie, mai precis printr-o aproape unanimă confuzie a valorilor şi printr-o cultură comună - prin referinţe şi limbaj -, unificată la cel mai scăzut nivel intelectual şi etic posibil.
Din viaţa publică românească, incluzând aici sfera politicii, mediul cultural şi academic, spaţiul mediatic, lipseşte aproape cu desăvârşire caracterul.
De la 1 la 5 (1 = foarte rar, 5 = foarte frecvent) , cât de frecvent credeți că sunt încălcate în prezent în România următoarele valori?
Promovarea competenței 4 (aleatorie şi incidentală)
Respectul față de adevăr 5 (faptele au dispărut complet din discursul public)
Angajamentul față de valorile naționale 2 (unanim şi conjunctural)
Libertatea de exprimare 3 (nelimitată în principiu, dar în practică sufocată de inflaţia opiniilor neverificate, de limbajul agresiv, de tonul incriminatoriu al majorităţii comentariilor)
Încrederea în instituții 5 (tradiţional foarte redusă)
Sancționarea corectă a ilegalităților 5 (nu am reuşit să identific o istorie, fie şi scurtă, a sancţionării ilegalităţilor)
Statul comunist a supravieţuit prin procuratură şi servicii
Cum apreciați pe o scală de la 1 la 5 (1 foarte proastă, 5 foarte bună) calitatea clasei politice care a decis soarta României în ultimii 10 ani? Principalul defect/Principala calitate?
Lipsa de imaginaţie instituţională şi precaritatea referinţelor şi mai ales a convingerilor democratice, mai exact, a credinţei în egalitatea politică a cetăţenilor, ar fi poate principalul defect.
Principala calitate este involuntară: aşa cum sunt şi se manifestă, elitele politice exprimă întocmai sensibilităţile, preferinţele şi valorile societăţii în ansamblu. Sunt cea mai fidelă oglindă a societăţii româneşti postcomuniste.
Care este greşeala cea mai mare a clasei politice din ultimii 10 ani?
Eroarea fundamentală este aceea de a nu fi deconstruit, ci, dimpotrivă, de a fi subvenţionat în permanenţă şi de a fi asigurat supravieţuirea versantului represiv al statului comunist, procuratură, servicii.
"«Statul de drept»” de astăzi este, la nivelul practicilor şi mentalităţilor, continuatorul direct al «legalităţii socialiste» de dinainte de 1989.
Ce urare ați face României pentru 2018?
Să se înarmeze cu multă răbdare pentru a putea face faţă cu discernământ valului de prost gust patriotic, de stereotipuri şi poncife, de mituri, cântece şi jocuri, de uniforme şi parade militare care vor inunda ţara în anul Centenarului.
Acesta este al treilea palier al unei ample analize Jurnalul şi Antena 3 (primele două sunt studiile Avangarde şi CURS), reprezentat de opiniile competente solicitate unui număr de 20 de experți din diverse domenii, cu ajutorul cărora am reușit să conturăm orizontul așteptărilor şi inventarul dezamăgirilor românilor în anul Centenarului. Ceea ce urmează este o lectură pasionantă, dincolo de rigoarea științifică a cercetărilor sociologice, iar în zilele următoare veți găsi pe larg în Jurnalul comentariile și analizele critice ale celor douăzeci de profesioniști care au participat la acest demers unic.