O frumoasă poveste indiană vorbeşte despre dragostea dintre o prinţesă şi prea măreţul Zeu al Soarelui - Surya Deva. Pentru că zeul nu i-a împărtăşit iubirea, prinţesa s-a întristat atât de tare, încât a hotărât că nu mai are de ce să trăiască. Cu inima zdrobită, prinţesa a părăsit lumea, iar în locul unde i-a fost risipită cenuşa au apărut primele flori de iasomie. Albe, delicate şi cu un parfum divin. Parfum de care Zeul Soare nu avea să se bucure vreodată, deoarece iasomia se deschide numai după lăsarea întunericului.
De altfel, în India, acestei flori i se mai spune "lumina Lunii". Sunt atât de parfumate, încât femeile obişnuiesc să le poarte în păr sau să confecţioneze ghirlande cu care sunt primiţi cei mai de seamă oaspeţi. Dar cu adevărat "darul zeilor" este uleiul de iasomie, din care se fac unele dintre cele mai renumite parfumuri din întreaga lume. Este o esenţă extrem de preţioasă, deoarece necesită un număr mare de flori - peste 3,6 milioane pentru a obţine aproximativ 400 ml de ulei -, iar recoltarea se face manual şi doar la lumina Lunii, atunci când parfumul este foarte puternic.
Metoda tradiţională presupune ca florile să fie aşezate pe un material din bumbac bine îmbibat cu ulei de măsline. Prin presare, după câteva zile, se poate extrage esenţa de iasomie care s-a impregnat în uleiul de măsline. O altă metodă de obţinere foloseşte puterea aburului, astfel încât să se evapore uleiul. Acesta va trece apoi printr-o secţiune cu aer rece, astfel încât aceşti vapori să se transforme în picături. Uleiul de iasomie se va ridica la suprafaţă şi-şi va începe drumul către sticluţele cu parfumuri rafinate. Spre exemplu, unul dintre cele mai căutate şi scumpe parfumuri are printre "ingrediente" iasomie, bergamotă, flori de portocal, ylang-ylang, trandafir, mimoză şi palisandru. Despre această combinaţie se crede că are puteri afrodiziace şi le face pe femeile care o "poartă" să fie mult mai frumoase.
Dar florile de iasomie au ajuns şi în... ceşcuţe. În întreaga Asie, dar de curând şi în România, gurmanzii ştiu să preţuiască un ceai de iasomie bine aromat. Se folosesc frunzele de ceai (fie că este vorba de ceai negru, verde sau alb), pentru că au puterea de a împrumuta din parfumul plantelor cu care vin în contact. Aşa se face că în vase uriaşe se amestecă ceai şi iasomie (ţinute constant la o anumită temperatură), lăsându-le aşa timp de mai multe ore. Pentru un gust şi mai intens, acest proces se poate repeta chiar şi de opt-zece ori în decursul unei luni, până când florile de iasomie şi-au ostoit cu totul parfumul.
Şi din ceşcuţă în... farfurie. Siropul de iasomie este unul dintre ingredientele folosite pentru a da o altă tentă deserturilor obişnuite. Pentru a-l obţine se pun la fiert 700 ml de apă împreună cu 200 g zahăr. Când zahărul s-a dizolvat se adaugă două linguri cu ceai de iasomie şi se ia vasul de pe foc. După aproximativ zece minute se strecoară şi se poate folosi pentru sorbeturi de mango sau panna cotta, spre exemplu.