Tendința către eroare este un subiect complex, complicat și controversat. Să poți discuta despre subiectul „prostiei” în mod corect este întotdeauna o sarcină epuizantă pentru psihologi. Deloc surprinzător, riscul de a jigni oamenii este mare, precum și posibilitatea de a fi înțeles greșit.
Psihologul Laura Maria Cojocaru consideră că tendința de a face „prostii” e în natura umană, iar explicarea acesteia este o sarcină dificilă pentru specialiști. „Acesta este motivul pentru care este atât de important să ne bazăm pe studii care să ne prezinte funcționalitatea logică a tendinței către eroare, într-un mod acceptabil și utilizabil spre transformare. De pildă, avem mai multe șanse să fim orbi față de propriile eșecuri decât ne dăm seama. Acest lucru ar putea explica de ce unii oameni incompetenți sunt atât de enervanți când nu văd unde au dat greș”, declară psihologul.
Cauze ale acțiunilor stupide pe care le facem
1. Distragerea atenției. „Acest lucru provoacă cel mai scăzut grad de eroare umană. Distragerea îi face pe oameni să rateze obiectivele din cauza lipsei de concentrare. Neacordarea atenției sau nealocarea resurselor suficiente duce la frustrare și pierdere de timp. Persoanele distrase tind să nu cheltuiască cantitatea potrivită de energie și concentrare în timp ce îndeplinesc sarcini relevante. Așadar, se comportă nepotrivit pentru că se luptă să atingă obiective pe care nu sunt cu adevărat dispuși să le atingă”, explică psihologul.
2. Lipsa de control. „Acest lucru duce la gradul mediu de eroare umană. Lipsa de control este tipică persoanelor impulsive. A nu avea autocontrol înseamnă a fi victima evenimentelor, acționând irațional prin urmare. Oamenii lipsiți de autocontrol se comportă prostește pentru că sunt înclinați să acționeze impulsiv, fără raționalitate”, declară psihologul Laura Maria Cojocaru.
Oamenii ignoranți se comportă prostește
3. Ignoranța și excesul de încredere. „Aceasta duce la cel mai înalt și mai periculos grad de eroare umană. Ignoranța și excesul de încredere îi determină pe oameni să își asume riscuri. Asta, deși nu au cunoștințele sau abilitățile necesare pentru a gestiona și a face față posibilelor consecințe dezastruoase, în cele din urmă alții trebuind să plătească pentru problemele cauzate de acești oameni. Oamenii ignoranți se comportă prostește, în consecință, de pe urma acțiunilor lor nu beneficiază nici ei înșiși, nici societatea”, afirmă specialistul.
4. Nevoia de a avea dreptate. „Mulți oameni inteligenți fac alegeri stupide pentru că au nevoie și vor să aibă întotdeauna dreptate. Se identifică drept aceia care au întotdeauna răspunsurile corecte și cele mai bune soluții. Orice mai puțin ar fi greșit. Și ei nu pot greși!”, crede psihologul.
5. Nerăbdarea. „Când ești obișnuit să ai mereu dreptate, ai tendința de a nu avea prea multă răbdare cu cei din jur. Ești ușor distras, nu acorzi timpul necesar pentru a înțelege și o altă perspectivă, nevoie, nu acorzi timp pentru negociere și găsirea celei mai bune soluții”, este de părere psihologul Laura Maria Cojocaru.
Apar probleme când ești prea concentrat
6. Hiperfocalizarea. „Concentrarea este un lucru bun, dar a fi «prea concentrat» poate duce la probleme. «A nu vedea pădurea de copaci» este un idiom clasic pentru hiperfocusul de care suferă mulți oameni inteligenți. Te concentrezi atât de mult pe detalii, încât pierzi din vedere imaginea de ansamblu. Nu reușești să observi toate aspectele și faci greșeli stupide”, continuă specialistul
7. Așteptări prea mari, nerealiste. „Oamenii inteligenți tind să fie, de asemenea, persoane cu performanțe ridicate. Sunt obișnuiți să opereze la un nivel superior și au așteptări corespunzătoare despre ei înșiși (și uneori despre alții). Atunci când sunt combinate cu cele trei anterioare, așteptările ridicate pot transforma un mediu de lucru sănătos într-unul toxic în foarte scurt timp. Și alegerile nepotrivite încep să pară cele ușoare și cu sens”, declară psihologul Laura Maria Cojocaru.
8. Necunoașterea. „Persoanele foarte inteligente par adesea ca fiind distante sau deconectate. Unele dintre aceste stări pot fi atribuite hiperfocalizării, dar la fel de des întâlnit este un indiciu al lipsei de inteligență emoțională (EQ). Lipsa dezvoltării sociale, a empatiei poate duce la decizii care îi afectează negativ pe alții. Acest lucru se va întoarce inevitabil împotriva celui inteligent mental (IQ)”, conchide psihologul Laura Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI).