Jurnalul.ro Editoriale De ce ne rupem dinții în OMV?

De ce ne rupem dinții în OMV?

de Dan Constantin    |   

Alergarea șoarecelui de către pisică este  o temă clasică în filmul de animație și în benzile desenate. Șoriceii, prezentați de regulă ca victime, reușesc de cele mai multe ori să păcălească pisica. Vânatul scapă în cotloanele de sub dușumea, vânătorul rămâne, în scena finală, lovit cu capul de zid, mereu în așteptarea unui alt șoricel, poate mai fraier, care să-i cadă în gheare.

Dacă mutăm acest scenariu în zona reală a fiscalității și dăm personajului vânător haina instituției care aleargă șoriceii contribuabili să-și plătească impozitele, lucrurile se schimbă în funcție de… numele lui chiț-chiț. Povestea este tratată în mass-media cu mari diferențe de interpretare, conjunctura și simpatia față de vânat fiind date mai ales de dimensiunea rozătoarei.

Când, în urmă cu câțiva ani, un ministru de finanțe a anunțat intenția de a introduce declararea veniturilor pentru întreaga populație, ideea a fost respinsă, dezbaterile televizate fiind conduse spre derizoriu, cu concluzia absurdității unei asemenea acțiuni. Toate argumentele care au fost prezentate de finanțe erau luate în bășcălia care, în buna noastră tradiție, îngroapă multe idei ce, pe alte meleaguri, au dat roade. Este greu să imaginezi un sistem de evidență la scară națională a veniturilor populației, fără o informatizare pe măsură, dar nici să alergi din casă în casă, stând pe la porți, amenințat cu parul de proprietar să nu-i calce pragul, nu este poziția agentului fiscal într-un stat normal. Dacă încep controale la frizerii, nu-i bine! Hairstyliștii sunt bine relaționați cu purtătorii de freze și duduile cu elongații la zulufi și găsesc repede avocații care să-i scoată din vizorul impozitării. Imediat se dezvoltă tema -de ce coafezele și nu maneliștii? Când intră controlorii pe zonele lui Tzancă și Minune, imaginile cu ploaia de euro căzută peste soliștii nababi nu mai au valoare probatorie. Nici clienții luați cu proba video din roaba de șampanie franțuzească nu apar cu datorii la Fisc, pentru că majoritatea nu au domicilii cunoscute sau, și mai grav, vai, sunt pe lista lungă a celor cu ajutoare pentru căldură. Șoriceii, în fapt niște guzgani, scapă de obicei de la impozitări, îmbrăcați în șalopeta de pauperi. De aici pleacă și supărarea milioanelor de oameni corecți care plătesc la timp impozitele, și care sunt o categorie dezavantajată față de cei care beneficiază de scutiri, de regimuri speciale de impozitare, care fac, de fapt, din sistemul de impozitare egală, pe hârtie, unul progresiv, în realitate.

Dacă nu putem să punem șaua impozitelor pe largi pături muncitoare la negru, să trecem la „next level”, cum zice diasporeanul flotant care conduce Jaguarul cu volan pe dreapta. Sunt marile averi mai la vedere? Un detașament din ANAF are titulatura „Direcția pentru persoane fizice  cu averi mari”. Este, cred, cea mai securizată  direcție din structura Fiscului, dar și cea mai discretă în furnizarea de informații. Nu știe nimeni să se fi difuzat vreun raport  despre dimensiunea categoriei de bogați ai României, nici care sunt limitele de la care persoanele fizice intră în vizorul acestei direcții. Se nasc legende despre bogății uriașe dar scăpate de sub controlul Fiscului prin plasarea conturilor în paradisurile fiscale. Tentativele vagi de a anunța averile românilor „uitate” pe afară au fost repede băgate sub preș, așa că doar investigațiile jurnalistice acoperă subiectul, mereu tentant să fie plasat pe prima pagină. Direcția marilor averi este alăturată „Direcției persoane fizice cu risc fiscal”, despre a cărei activitate știm și mai puțin. Ar fi ceva „sub acoperire”, ca să scoată, credem, pe impozabili din patima evaziunii, care este rareori riscantă în România. Liderii PSD își aduc aduc aminte, din când în când, de filiera lor ideologică, și anunță că vor pune impozite suplimentare pe marile averi. Până acum nu a prezentat cineva public un studiu de impact, cu ce ne-am alege din haiducia fiscală? Poate cu social-democratul de acum aflat în fruntea finanțelor, conducerea PSD dispune de datele necesare care să-i ofere viitorului premier Ciolacu baza de a trece de la intențiile anunțate la faptele concrete, respinse conceptual de liberali.    

Sceneta șoricelului care se ascunde și scapă de hulpavul vânător o joacă de mulți ani cu talent și marile companii. Transnaționalele au învățat cel mai bine lecția „optimizării fiscale” și reușesc să fugă cu profiturile ca argintul viu peste granițe, până în punctul cel mai favorabil. La nivel global, OECD încearcă să pună „garduri” practicii care diminuează scandalos veniturile fiscale naționale. Măsura nu s-a formalizat însă în toate statele membre, atotputernicele din GAFA (Google, Aplle, Facebook, Amazon) având forță de „convingere” în multe capitale. O directivă asemănătoare este pe rol și în UE, companiile din energetică și acum din industria de petrol și gaze fiind supraimpozitate la profiturile considerate nefiresc de mari, scoase din prețurile uriașe la energie. În ograda noastră, aplicarea regulamentului UE a fost deturnat public, ca o ordonanță emisă cu rol de pedepsire a OMV Petrom. Supărarea neadmiterii în Schengen are ca paratrăsnet compania austriacă, vinovată de spolierea resurselor de hidrocarburi și implicată chiar și în „furtul” energiei solare încă neproduse din contractul făcut cu Complexul Energetic Oltenia. Șocul este însă total când aflăm că „șobolanul” din Viena, dresat în colivia Moscovei, intră în scenariul filmului de animație și scapă de impozitare. Motanul - Fiscul nostru - de data asta, susținut de o parte a publicului supărat pe scumpetea carburanților, află dintr-o  misivă de la Bruxelles că nu va putea să-i ia profitul nesimțit scos de OMV Petrom în România. Dezamăgire mare, dar noi nu ne lăsăm! Îndemnul lui Fidel Castro - Lupta continuă! - este imbold, pentru că s-ar pune la cale o nouă ordonanță care să ia caimacul profiturilor din ceașca de cafea a OMV.

Ca o concluzie la luptele încă netranșate dintre PSD și PNL pentru un nou program de guvernare, clocit „pe surse”, baza deciziilor pentru un nou sistem de taxe și impozite, absolut necesar, poate fi „Raportul Dăianu”, repede uitat pentru că dădea fiori legiuitorilor. Să reluăm ceea ce arătam în luna mai 2022, la lansarea acelui Raport: „România, cu 26% venituri fiscale din PIB, se situează cu mult în spatele unor țări aflate la un nivel similar de dezvoltare, Polonia sau Ungaria (cca. 36% din PIB), și chiar în urma unui stat cu un nivel mai slab de dezvoltare, Bulgaria(30,6% din PIB)”. Cauzele nu au apărut peste noapte și sunt bine cunoscute: grad scăzut de colectare a impozitelor și taxelor datorate; o multitudine de exceptări și scutiri care diminuează baza impozabilă; anumite rate de impozitare foarte scăzute în comparație cu ale statelor din Europa Centrală și de Est.

Cine scoate șoricelul evazionist să-l prindă în capcană până nu ajunge ditamai guzganul?

Subiecte în articol: omv
TOP articole pe Jurnalul.ro:
Parteneri