Zvika Nir este scriitor, poet, avocat și fost politician israelian (membru pentru un mandat în Knesset, fost candidat la primăria orașului israelian Ramat Gan), din anul 2015 fiind președinte al Asociației Scriitorilor de Limba Ebraică din Israel. Născut la Cluj, în anul 1946, din părinți supraviețuitori ai Holocaustului, Zvika Nir a imigrat în Israel în 1948.
Prima sa carte a fost un volum de poezii pentru copii, publicată în 1993, dedicată celor trei fiice ale sale. În 2005 a obținut un masterat în literatură generală de la Universitatea din Tel Aviv. Primul său roman „Mâna care m-a executat” a fost publicat în 2012, urmat de „Vremea inimii” (2013) și „Adevăr” (2016). În 2017 a publicat prima sa carte de poezie „Otthon” („Acasă”), care a fost urmată de „Zeul arderilor dorințelor”, în 2019.
Desfășurată sub forma unui interviu cu Dalia Ayalon Sinclar, întâlnirea de la ICR Tel Aviv a beneficiat de prezența unui numeros public israelian, iubitor de literatură și pasionat de artă, precum și membri ai Uniunii Scriitorilor Isralieni de Limbă Ebraică. Discuția, sugestiv intitutată „De la Cluj la Ramat Gan”, a scos în evidență etape ale formării individuale a lui Zvika Nir, în paralel cu evoluțiile din societatea israeliană, a căror martor și participant activ a fost.
După cum a explicat, primele sale romane au apărut relativ târziu, experiența vieții fiind aceea care l-a determinat să înceapă să scrie. „Eu am fost cel mai surprins de faptul că volumul de poezii „Otthon”, care este mai degrabă o amintire de familie, a fost foarte bine primit de public, fiind vândut relativ rapid întreg tirajul” – a adăugat Zvika Nir. Acesta a numit îngrijorător faptul că societatea israelienă nu doar că urmează tendința generală din lume, în care se citește tot mai puțin, consumul conținutului digital extinzându-se în detrimentul cărților, ci este chiar mai înaintată în acest nefast proces.
„Cândva, biblioteca era mândria unei locuințe, cărțile împodobeau locul pe care îl numeam „acasă”. Pe urmă, biblioteca s-a mutat din salon în camera folosită ca birou de lucru. Azi, cărțile au dispărut cu desăvârșire din locuințele moderne israeliene” – a conchis scriitorul, punându-și întrebarea retorică: „În aceste condiții, cum ne mai putem noi, evreii, defini ca popor al cărții?” Referitor la întrebarea privind definiția unui roman bun, răspunsul lui Zvika Nir a fost: „Un text (de proză) bun nu este acela care e încărcat cu elemente literare de stil, ci acela care îl pune pe cititor pe gânduri, care îl determină la autoreflexie.”
La finalul întâlnirii, invitatul ICR Tel Aviv a citit fragmente din cărțile sale, răspunzând la întrebări venite din public, multe cu referire la situația actuală – politică și socială – a Israelului, aflat în plin război. Următoarea întâlnire din cadrul seriei „Discuții în galerie” de la sediul ICR Tel Aviv va avea loc la data de 12 iulie 2024, invitați fiind scriitori și poeți din diverse zone ale Israelului.