Mulți români care sunt angajați, dar nu muncesc 10-12 ore pe zi și în weekend, își permit să-și folosească timpul liber pentru activități din care le aduc venituri suplimentare. Grădinăritul, unele meșteșuguri, apicultura sau pasiunea pentru artizanat îi ajută să-și suplimenteze venitul lunar cu sume mai mari decât salariul. Pornind de la hobby, mulți români se ocupă cu seriozitate de activitățile care-i pasionează și astfel reușesc să câștige mai bine decât dacă s-ar angaja „afară”, pentru aceeași muncă, mai ales astăzi, când lipsa acută a forței de muncă a scumpit costurile de producție în mai multe domenii.
Sandu, un constănțean de 40 de ani, este angajat la stat, dar e pasionat de sculptură în lemn și de mobilă. La început și-a făcut singur mobila pentru apartament, apoi pe cea pentru casa și grădina de la țară. Apoi prietenii au început să-i comande diverse obiecte de mobilier și astfel a ajuns să-și folosească timpul liber pentru a-și completa veniturile cu sume considerabile. „Este mai mult relaxare decât muncă. Probabil că aș face același lucru, dar obiectele create de mine nu ar avea utilitate, dacă nu le-aș vinde. Nu mă așteptam să aibă o atât de mare căutare, dar acum deja am intrat într-un ritm creativ care mă reprezintă. Nu aș renunța la job, dar nici la această pasiune”, spune el. Iar prețurile mobilierului făcut la comandă e uneori de două sau chiar de trei ori mai mare decât cel al obiectelor standard, găsite în showroomurilor marilor companii. Cei mai mulți clienți sunt cunoștințele apropiate, care preferă să plătească mai mulți bani pe obiete de mobilier personalizate și realizate cu simț de răspundere de cineva cunoscut.
Vasile, un bucureștean de 53 de ani, este mecanic auto, angajat la stat, iar în timpul liber nu repară mașini la atelierul propriu, așa cum fac alți colegi ai lui, ci s-a apucat de apicultură. „Am vrut să fac ceva pentru relaxare, dar care să-mi aducă și bani. Pasiunea pentru albine o am de vreo patru ani, de când am cumpărat o casă la țară și am văzut că venicii mei aveau stupi. M-am gândit să încerc și eu. La început mi-a fost frică, dar m-a ajutat un prieten să înțeleg de ce nu trebuie să mă tem de albine, pentru că ele simt. Acum deja m-am obișnuit și pot să mă laud cu cea mai bună miere naturală pe care familia mea a avut-o vreodată pe masă. Nu mă gândesc să fac producție. Păstrez mierea doar pentru noi și câțiva prieteni, dar știu că este miere adevărată”, spune acesta. Deși veniturile obținute nu sunt mari, fiind și la început, omul spune că banii obținuți din vânzarea mierii care-i prisosește sunt suficienți pentru a-și îngriji stupii, astfel încât să nu cheltuiască suplimentar pentru acest hobby și o mică sumă poate fi considerată profit.
Adela este funcționar public în București, iar la 49 de ani s-a apucat să coasă goblenuri. A atras-o munca migăloasă, pe care o făcea cu pasiune o colegă de-a ei, liftieră, care i-a și împărtășit câteva secrete ale acestei arte. „Nu eram străină de tehnica goblenurilor. În copilărie o făceam la școală, iar mama și bunica erau specialiste... Dar n-o mai făcusem de mulți ani, când m-am reapucat. Înainte de 1990, la fabrica la care lucram erau multe colege care coseau goblenuri sau tricotau, croșetau lucruri foarte frumoase, dar apoi au apărut pe piață foarte multe lucruri de import și lumea a renunțat la a mai face lucru manual. Acum fac asta de plăcere, dar am și primit comenzi din străinătate, de la niște prietene care au văzut câteva goblenuri pe care le-am postat pe internet”, spune aceasta. Adela chiar se gândește să-și deschidă un atelier și să angajeze câteva femei, dacă se vor înmulți comenzile. Până atunci, se relaxează în timpul liber.
Agricultura din pasiune pentru viața sănătoasă
Mulți români care au mici grădini în mediul rural au trecut, în ultimii ani, de la cultivarea câtorva zarzavaturi și legume pentru consumul personal, la mici producții controlate. Chiar dacă „piața” lor e restrânsă și oarecum cu circuit închis, mica producție „din bătătură” crește de la an la an. În general, astfel de mici ferme agricole care se întind pe suprafețe restrânse și se adresează cel mult prietenilor apropiați ai cultivatorilor se bazează pe pasiunea celor care le înființează, pe de o parte, și pe nevoia de garanție a unor produse sănătoase, pentru cei care le preferă. Și astfel au apărut chiar și pe piața „mare” câțiva mici producători care au încheiat, în ultimii ani, contracte cu supermarketurile din proximitate, pentru a livra fructe și legume proaspete sau chiar murături făcute în gospodărie, nu de către agricultori care fac orice pentru a-și crește producția și veniturile, ci de oameni care de cele mai multe ori au un loc de muncă, dar își pun în valoare pasiunea, garantând în același timp și calitatea.
Trendul „hand made” se extinde de la artizanat la obiecte de uz casnic și chiar alimente naturale. Sunt preferate produsele făcute din pasiune, de oameni care nu depind de veniturile din vânzarea lor.