A rămas doar o lună până la meciul cu Islanda, meci de baraj pentru Euro 2020. Conform calculelor hârtiei, islandezii sunt favoriți atât datorită clasamentului coeficienților UEFA cât și pentru faptul că ei joacă pe teren propriu. În ceea ce privește rezultatele directe, Islanda nu ne-a învins niciodată, cele două dispute s-au încheiat cu 4-0 pentru naționala noastră. Însă asta se întâmpla în urmă cu 23 de ani, când România era în Top 10 european, iar în echipa noastră jucau Hagi, Popescu, Dan Petrescu, Ilie Dumitrescu, Dorinel Munteanu, Selymes sau Adrian Ilie. În 2020 Islanda este în Prima Ligă a naționalelor europene, iar România este mult mai jos. Dacă învingem Islanda, am avea o sarcină mai ușoară cu Ungaria sau Bulgaria, naționale mai slab cotate decât a noastră.
Numărăm zilele până la cel mai important meci al toamnei, deplasarea din Islanda. Va fi primul meci dintre cele două țări după 23 de ani, de la calificările pentru Mondialul din Franța. În acea campanie de calificare din 1996-1997, România a defilat în grupă neînvinsă, terminând pe primul loc cu 9 victorii și un egal (în deplasare, cu Irlanda, ultimul meci al grupei, tricolorii având 10 puncte avans în clasament). România a înscris 37 de goluri și a primit doar 4! 8 dintre cele 37 au fost înscrise Islandei. Apoi, la Mondial am câștigat din nou grupa neînvinși după ce am bătut Anglia și Columbia. Dar, repet, asta se întâmpla acum 23 de ani. Între timp, clasamentul s-a răsturnat.
După apusul Generației de Aur, la națională nu s-au petrecut decât câteva sclipiri în perioada lui Mutu și Chivu, însă aceștia nu au reușit să mențină România în elita fotbalului european. Nici jocul ultradefensiv din mandatele lui Victor Pițurcă și Răzvan Lucescu, nici experimentele cu Christoph Daum și Cosmin Contra nu au adus un suflu nou la echipa reprezentativă. Până la numirea lui Mirel Rădoi, niciun selecționer nu a riscat nimic, s-a mers la siguranță, „important este să meargă bine apărarea, și om vedea ce facem în atac”. Tactica păguboasă a ultimilor 15 ani la națională ne-a scos din prim-planul fotbalului, iar România a ajuns în doar câțiva ani pe locul 28 în Europa.
Să ne amintim că la tragerea la sorți a grupelor de la Mondialul din Franța, România era în prima urnă valorică, alături de Franța, Brazilia, Argentina, Germania, Italia, Olanda și Spania. Eram în primele 8 echipe ale lumii! Mai exact, eram chiar pe locul 6! În lume! Anglia, Belgia, Norvegia, Suedia, Austria, Croația sau Cehia erau mult în spatele nostru. Islanda nici nu visa, la ora aceea, că va participa vreodată la un turneu final, fie el european sau mondial.
Acum suntem pe locul 22 în Europa (38 în lume) și toate speranțele noastre se leagă de ambiția lui Mirel Rădoi, de puterea lui de mobilizare a unei echipe care n-a jucat mare lucru în ultimii ani. Până la cele două meciuri cu Irlanda de Nord și Austria nici nu mai ținem minte vreun meci memorabil al echipei naționale. Însă această „dublă” ne face să visăm frumos. Actualii jucători au mai evoluat până acum la reprezentativă, dar parcă n-au făcut-o niciodată ca până acum. Metamorfoza unor jucători ca Denis Alibec sau Alexandru Maxim pare ireală după ce ani de zile au dezamăgit. Acum, cu Rădoi, par a fi alți oameni și, mai mult decât atât, evoluțiile lor au încântat.
Mie îmi place această nebunie a lui Rădoi de a juca curajos. Echipa joacă, riscă și încântă ochiul. Cu o astfel de atitudine vom învinge în Islanda, iar Rădoi are șansa creșterii unei mari echipe a României.
Helmut Duckadam