Premierul Ciolacu, după seria de premieri care au contribuit la umflarea deficitului, se arată hotărât să asigure o reducere a acestuia în 2023 față de anul trecut, condiție devenită obligatorie pentru accesul la sumele considerabile din fondurile europene, fără de care economia ar intra în pană.
Criticile vin atât din tabăra liberalilor, parteneri la guvernare, cât și de la opoziție, care își face jocul politic; li se adaugă unii vectori de opinie din mass-media și din mediul de afaceri care învolburează atmosfera dezbaterii reale cu argumente false, care acreditează scenariile catastrofice. Aceste voci diferite, unite de același interes al blocării unei reforme fiscale, chiar și minimale, susțin că pachetul de măsuri anunțat de Ciolacu sufocă economia și aduce numai daune dacă va fi aplicat. Corul de văicăreli cu iz profesional ascunde însă motivația criticilor: păstrarea unor avantaje sectoriale sau individuale în dauna interesului general. Scăpați puțin din presiunea inflației, cu dinamică accentuată de măsurile generalizate de protecție în criza pandemiei și cea a prețurilor la energie, cei care cred că deficitul se va stinge cu de la sine putere, menținând politica fiscală la cotele actuale de avarie în zona veniturilor, sunt adepții „statului minimal”, același stat care a intervenit pentru a da facilități unora, alimentând inechități în spațiul cotei unice. Cantonarea într-un „dolce far niente” ar fi la ora actuală o dovadă de inconștiență, explicabilă la nivelul individual, al celui protejat de „statul gras”, dar de neacceptat pentru factorii de decizie executivă, cei care cunosc cel mai bine prăpastia care se tot adâncește dintre veniturile statului și cheltuieli.
O analiză lucidă, în stilul rece, propriu economistului șef al Băncii Naționale, pleacă de la o realitate de necontestat: în cinci luni deficitul bugetar era 2,32 % din PIB, cu 0,8 puncte procentuale mai mare față de cinci luni din 2022. Dacă nu se iau măsuri urgente, spune Valentin Lazea, deficitul bugetar la sfârșitul anului 2023 riscă să depășească 6 la sută din PIB. Pentru a nu intra în zona de sancțiuni a UE din cauza deficitului excesiv, este esențial ca România să arate semnele unei consolidări fiscale în acest an. De aceea, coaliția de guvernare își bate capul, acolo unde mai există cu parcimonie în cele două partide, să implementeze de la 1 septembrie un pachet fiscal echivalent cu cel puțin două procente din PIB. Matematica acestei economii este simplă: cele două procente de reducere a deficitului anual cu echivalent în PIB, aplicându-se numai pe ultimele 4 luni (o treime din acest an), pachetul ar genera, de fapt, pe ansamblul anului 2023, o reducere a deficitului de numai 0,67% din PIB, suficient însă pentru a veni sub nivelul de 5,7 la sută din PIB de anul trecut. Politicienii învârtesc prea mult lingura prin ciorbă bugetului până să accepte evidența cifrelor și mănâncă mult borș pe lângă subiect, speriați de reacția electoratul care, evident, nu va aplauda tăierile de cheltuieli publice, mai ales în zona socială. Analiza citată arată că acest pachet de două procente din PIB, dacă s-ar prelungi în tot cursul anului 2024, ar permite reducerea deficitului bugetar spre 4 procente din PIB în anul viitor, fără alte măsuri suplimentare, de altfel, greu de luat într-un an electoral.
Lazea dă și soluția, parțial cuprinsă și în pachetul guvernamental, încă neoficializat. Pe termen scurt, revenirea la adevărata cotă unică, aplaudată de toți, dar plină de excepții care favorizează pe unii cu numeroase scutiri și exceptări de la plata taxelor și impozitelor, ar aduce peste două procente din PIB, adică ceea ce este necesar pentru rezolvarea problemei fiscale. Dar, câtă zarvă, câte tânguiri produc aceste calcule simple care se răstoarnă în oglinzi strâmbe cu argumente emoționale din partea celor care își apără privilegiile. Autorul articolului publicat în „Opinii BNR” în 15 iulie, dată la care abia se lansase un embrion al pachetului gândit de guvern, se întreabă de ce, dacă lucrurile sunt atât de evidente matematic, de ce nu le vedem transpuse în practică? Răspunsul pe care îl accept integral se află plasat în trei cuvinte: lăcomie, ideologie, teamă. Lazea le analizează pe rând, pornind cu „lăcomia mediului de afaceri beneficiar”. Dacă facem un inventar al celor care au sărit ca arși, apăruți în spațiul public cu proteste față de modificările preconizate la codul fiscal, vedem că detașamentul „refuznicilor”este format din deținătorii de microîntreprinderi, de PFA-uri, de firme din domeniul imobiliar, de informaticieni care nu plătesc impozit pe venit, de constructori sau agricultori care nu plătesc contribuții sociale. Toți aceștia găsesc motive pentru a fi prelungit regimul preferențial de care se bucură, unii deja de peste 20 de ani - microîntreprinderile din anul 2002 - sau de aproape două decenii, ca informaticienii, din 2004. Dar să nu uităm că atunci când au fost introduse ca facilități, de către același „stat gras”, și „intervenționist”, s-a precizat că ele sunt cu caracter temporar, pentru a stimula o perioadă, până la consolidarea sectorului respectiv. Reacția celor vizați este acum că se anulează un fel de rente viagere, deși ele nu au acest caracter. Pentru păstrarea facilităților se aruncă în spațiul public o amenințare puerilă: mutăm firmele peste hotare! Argumentul este comic, în condițiile în care impozitarea din toate statele UE, cu excepția Bulgariei, este mult mai mare decât în România. Deci refuzăm să plătim impozitul de 10 la sută pe salarii, cel mai scăzut din Europa, și ne mutăm acolo unde plătim chiar și 40 la sută, ca în alte state europene!
Dragoș Damian, CEO la Terapia Cluj, intervine în dezbatere cu un punct de vedere la fel de tranșant, considerând că scutirile, facilitățile și schemele de ajutor din „lista lui Ciolacu” sunt echivalentul „pensiilor speciale” care creează atâta discordie în societate. Deci o voce autorizată din mediul de afaceri susține fără echivoc revenirea la normalitatea eliberată de excepții, de avantaje punctuale care perturbă mediul concurențial. Dragoș Damian prezintă punctul de vedere al unei coaliții numite sui-generis „FRATIC 2023”, a FRAierilor care plătesc Taxe, Impozite și Contribuții, susținând onest bugetul statului. Se adresează opozanților la măsurile de reformă fiscală, mică sau mare: „Sunteți îngrijorați că retragerea acestor scutiri, facilități și scheme de ajutor va duce la falimentul companiilor care au beneficiat de ele? Păi este mai bine să se ducă în faliment companiile care nu știu să lucreze decât dacă primesc scutiri, facilități și scheme de ajutor și să lase să se dezvolte companiile care fac afaceri și plătesc corect taxele, impozitele și contribuțiile către statul român.”.
Teama unor politicieni din coaliția de guvernare că eliminarea exceptărilor de taxe va avea un impact puternic asupra alegerilor viitoare, urcând scorul partidelor extremiste, trebuie privită și prin prisma efectelor consecințelor electorale ale accentuării crizei veniturilor bugetare, prin amânarea pachetului de măsuri de reducere a deficitului. Concluzia emisă de Valentin Lazea este la fel de simplă ca și matematica deficitului. Neluarea în ceasul al doisprezecelea a măsurilor în acest sens „va face din România următorul candidat la asistență din partea FMI și la o eventuală suspendare a fondurilor din partea Uniunii Europene”.