În analiza Sustenabilitatea financiară – De la deficite la convergență nominală, coordonată de viceguvernatorul BNR Cosmin Marinescu, deficitul bugetar este prezentat drept una dintre principalele vulnerabilități ale economiei românești. Nivelul ridicat al deficitelor nu reprezintă doar o abatere de la regulile fiscale europene, ci reflectă dezechilibre structurale acumulate în timp, care afectează stabilitatea macroeconomică și limitează capacitatea statului de a răspunde unor eventuale șocuri economice.
Lucrarea evidențiază faptul că România s-a aflat în ultimii ani printre statele membre ale Uniunii Europene cu cele mai ridicate deficite bugetare. Pentru anul 2024 este menționat un deficit ESA de 9,3% din PIB, urmat de o reducere la 7,9% în 2025, însă aceste valori rămân semnificativ peste plafonul de 3% prevăzut de criteriile europene. În acest context, deficitul bugetar nu poate fi analizat izolat, ci în relație cu evoluția datoriei publice, cu structura cheltuielilor bugetare și cu necesitatea implementării unor reforme structurale capabile să susțină echilibrul finanțelor publice pe termen lung.
Cauzele acumulării deficitelor
Pentru a explica nivelul ridicat al deficitului bugetar, studiul identifică mai mulți factori care au contribuit la deteriorarea treptată a echilibrului fiscal. Deficitele bugetare ridicate nu sunt rezultatul unui singur eveniment, ci al unei tendințe de creștere a cheltuielilor publice într-un ritm superior majorării veniturilor fiscale. Politica fiscală expansionistă din ultimii ani a favorizat majorarea consumului și, într-o etapă mai recentă, stimularea investițiilor publice, însă această orientare a fost însoțită de o deteriorare progresivă a echilibrului bugetar.
Ponderea cheltuielilor rigide – precum salariile din sectorul public, pensiile și alte transferuri sociale – limitează flexibilitatea politicii bugetare. În același timp, majorarea datoriei publice determină creșterea cheltuielilor cu dobânzile, ceea ce reduce spațiul fiscal disponibil pentru alte categorii de cheltuieli, inclusiv pentru investiții. În această logică, deficitul bugetar nu este analizat doar ca un indicator contabil, ci ca expresia unui dezechilibru între resursele colectate și angajamentele financiare asumate de stat.
Raportul subliniază că evoluția deficitelor se înscrie în contextul modificărilor economice internaționale. Pandemia, inflația ridicată, costurile suplimentare generate de contextul geopolitic și încetinirea creșterii economice au amplificat presiunea asupra bugetelor publice din întreaga Uniune Europeană. Cu toate acestea, România a intrat în această perioadă cu dezechilibre fiscale deja importante, ceea ce a redus capacitatea de reacție a politicii bugetare.
Deficitul și creșterea datoriei publice
Unul dintre efectele directe ale deficitelor persistente este accelerarea datoriei publice. România a înregistrat în perioada 2020–2025 unul dintre cele mai rapide ritmuri de creștere a datoriei publice din regiune, aceasta ajungând la aproximativ 60% din PIB, nivel corespunzător pragului stabilit prin criteriile de la Maastricht. Această evoluție este strâns corelată cu menținerea unor deficite bugetare succesive și cu necesitatea finanțării acestora prin împrumuturi.
Lucrarea atrage atenția asupra faptului că o creștere rapidă a datoriei publice poate conduce nu doar la majorarea costurilor de finanțare, ci și la diminuarea încrederii investitorilor. În situațiile în care piețele percep o deteriorare a sustenabilității fiscale, statul poate fi obligat să se împrumute la dobânzi mai ridicate, ceea ce generează un cerc vicios: cheltuieli mai mari cu dobânzile, deficite suplimentare și necesitatea unor noi împrumuturi.
Consolidarea fiscală și reformele structurale
Materialul identifică în consolidarea fiscal-bugetară principala direcție de reducere a dezechilibrelor. Aceasta nu este definită exclusiv prin diminuarea cheltuielilor, ci printr-un ansamblu de măsuri care urmăresc apropierea treptată dintre venituri și cheltuieli. Documentul menționează că angajamentele asumate de România prevăd reducerea graduală a deficitului până la nivelul de 3% din PIB în anul 2031, obiectiv care presupune reforme fiscale și administrative de durată.
În același timp, procesul de consolidare este strâns corelat cu menținerea investițiilor productive și cu utilizarea eficientă a fondurilor europene, astfel încât ajustarea fiscală să nu afecteze potențialul de creștere al economiei.
Potrivit documentului citat, ajustarea fiscală este concepută ca un proces gradual, compatibil cu menținerea creșterii economice. O reducere rapidă a cheltuielilor sau o creștere bruscă a fiscalității poate produce efecte negative asupra activității economice. În același timp, raportul evidențiază că succesul consolidării fiscale depinde și de implementarea unor reforme structurale, precum îmbunătățirea colectării veniturilor bugetare, eficientizarea cheltuielilor publice, creșterea disciplinei financiare și continuarea investițiilor capabile să susțină competitivitatea economiei pe termen lung.
Deficitul în contextul convergenței europene
Menținerea unor deficite ridicate împiedică respectarea criteriilor de la Maastricht și prelungește perioada în care România rămâne în Procedura de Deficit Excesiv, începută în anul 2020. În acest context, reducerea deficitului este văzută nu doar ca o obligație rezultată din regulile fiscale europene, ci și ca o condiție pentru consolidarea stabilității macroeconomice și pentru continuarea procesului de convergență economică. Atingerea acestor obiective presupune atât disciplină fiscală, cât și aplicarea consecventă a reformelor asumate, astfel încât ajustările realizate să fie sustenabile și compatibile cu dezvoltarea economică pe termen lung.
Considerații finale
Analiza coordonată de viceguvernatorul Cosmin Marinescu evidențiază faptul că deficitul bugetar sintetizează o serie de dezechilibre existente în finanțele publice și reflectă relația dintre politica fiscală, nivelul cheltuielilor publice și capacitatea statului de a-și asigura resursele necesare. Totodată, lucrarea pune accent pe dinamica cheltuielilor, pe ritmul insuficient al creșterii veniturilor și pe efectele pe care deficitele persistente le au asupra datoriei publice și costurilor de finanțare. În ansamblu, reducerea deficitului bugetar reprezintă una dintre principalele provocări ale politicii economice din România, iar eficiența consolidării fiscale depinde de implementarea reformelor structurale și de respectarea angajamentelor asumate în cadrul Uniunii Europene, pentru asigurarea sustenabilității finanțelor publice pe termen lung.