Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Adevărul e simplu: în locul unei legi echitabile și unitare a salariilor la stat, România a preferat sporurile. Astfel, veniturile au crescut, dar salariile au rămas în urmă, implicit pensiile. O dată în plus ne-am furat singuri căciula. Am fost deosebit de inspirați la inventat sporuri: de antenă, de condiții grele, ore suplimentare etc. Limitarea lor rezonabilă stârnește revoltă, pentru că ele generau veniturile în mare măsură. Ne-am obișnuit așa, într-o junglă în care fiecare s-a descurcat cum a putut, a găsit un spor, două, zece! Salariul e mic, dar sporurile se adună, toată lumea fericită. Pe grila salarizarii în UE stăm prost, dar în realitate ne descurcăm. Există riscul să rămânem în junglă decât să ordonăm corect ierarhic salariile la stat. Și cum bani de creșterea lefurilor pentru toți nu sunt, nemulțumirea e generală.
UE ne promisese niște bani prin PNRR, să ne facem ordine în casă. Mai comod a fost să amânăm până am intrat în criză de timp. Au apărut tot felul de băgători de seamă care să se întrebe retoric: ce e mai important, un medic sau un militar sau un profesor? Un director sau un primar? În loc de răspunsuri, amânări: sesiunea extraordinară a Parlamentului nu va avea proiectul pe ordinea de zi.
Cum nu va vota nici noul guvern cu puteri depline. Bolojan se cramponează de funcție, spune că plecarea lui n-ar rezolva nimic, așa că mai bine mai stă. Toate negocierile au căzut, președintele Dan pare dezarmat, nici nu mai încearcă vreo negociere, așteaptă soluția de la partide. Și ea nu vine. Nici stânga, nici dreapta politică nu pot avea majoritatea și nu acceptă în ruptul capului să dea prioritate adversarului la o guvernare minoritară. Blocajul e total. Motiv pentru AUR să ceară anticipate. El e partidul antisistem și sistemul dezamăgește. În sondaje, AUR are un scor dublu decât în Parlament. Decât așa soluție, mai bine niciuna, spun gânditorii partidelor clasice. Discuția politică se învârte în loc: cine e de vină, cine a declanșat criza, nu cum să ieșim.
Ca și cum nu ne-ar fi de ajuns criza politică și socială, a venit peste noi criza petrolului. Trump s-a mai răsucit odată în Orient, bombardează iarăși Iranul, care se răzbună pe petrolierele din Strâmtoarea Ormuz. La rândul lor Rusia și Ucraina au extins războiul dronelor în Marea Neagră până când Kazahstanul și-a oprit livrările, inclusiv spre România. Și era principalul nostru furnizor. Bineînțeles că n-am prevăzut nimic, n-am căutat alternative din timp, am stat și ne-am uitat la navele care ardeau. De atunci prețul petrolului tot urcă, economia scârțâie, guvernul n-are nici o putere, nu discută nimeni cu el, iar Parlamentul e în vacanță…. Afundarea în criză, în neputință, ne- a dus la o societate ruptă-n două: doar jumătate mai susține un regim democratic. Pe ceilalți se pare că nu mai putem conta…
Citește pe Antena3.ro
