Din punct de vedere liturgic, din aceasta zi începe Săptămâna Patimilor, în amintirea cărora în biserici se oficiază în fiecare seară Deniile, slujbe prin care credincioşii îl "petrec" pe Hristos pe drumul Crucii, până la moarte şi Înviere.
Deniile din săptămâna patimilor sunt slujbe religioase săvârșite, de obicei, după orele 18-19 ale zilei, și care încep din seara de Florii până în Vinerea Patimilor, inclusiv.
Deniile sunt unele dintre cele mai frumoase și înălțătoare slujbe ale creștinilor-ortodocși, mai importante și mai frecventate fiind, însă, Denia din Joia Mare, precum și Denia din Vinerea Mare. Cu mic cu mare credincioșii se adună în biserici și se roagă pentru Domnul Iisus, rostesc rugăciuni rituale, cântări și citesc fragmente liturgice din Vechiul Testament.
Tradiția română ne spune că, până la începerea Deniilor, casele trebuie curățate și îngrijite, atât în interior, cât și prin ogrăzi. Toată lumea contribuie la realizarea curățeniei, care include chiar și văruitul pomilor de prin livezi. Seara oamenii se îmbracă în haine de sărbătoare și se duc la biserică.
Cuvântul “Denie” provine de la “vdenia” care înseamnă slujba Utreniei săvârşită seara, fără a fi însă unită cu Vecernia şi cu Litia. Rânduiala acestor slujbe speciale din Săptămâna Patimilor este explicată de Preafericitului Părinte Patriarh Daniel în volumul “Foame şi sete după Dumnezeu înţelesul şi folosul postului”: “Denia, ca slujbă de dimineaţă săvârşită seara, are ca scop transformarea întunericului serii în lumină liturgică, ca simbol al trecerii sufletului, prin rugăciune, pocăinţă şi postire, de la întunericul păcatului la lumina vieţuirii sfinte potrivit Evangheliei Lui Hristos. În Sfântul şi Marele Post al Paştilor, Deniile sunt săvârşite în zilele de miercuri şi vineri seara din Săptămâna a cincea, precum şi în toată Săptămâna Sfintelor Patimi. Rânduiala slujbei Deniei din Sfânta şi Marea Vineri, care este săvârşită joi seara şi în care sunt citite cele doisprezece Evanghelii despre Pătimirile Domnului, este specifică Bisericii Ortodoxe Române. La Denia din Sfânta şi Marea Sâmbătă, săvârşită vineri seara, în Biserica Ortodoxă se cântă Prohodul Domnului”.
În Săptămâna Patimilor, Deniile ne vorbesc despre suferinţele îndurate de Mântuitorul Iisus Hristos pentru răscumpărarea neamului omenesc. “Săptămâna Patimilor prezintă evenimentele care au avut loc atât în Ierusalim, cât şi în ţinuturile din preajma acestuia, îmbinată cu ultimile pilde, îndemnuri şi cuvântări ale Mântuitorului Iisus Hristos, care ne încredinţează de dumnezeirea Sa.” (“Triodul – Golgota Pocăinţei” Preasfinţitul Calinic Botoşăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor)
În Sfânta şi Marea Luni, se face pomenire fericitului Iosif cel preafrumos, ca preînchipuire a Domnului şi, totodată, smochinului care s-a uscat prin blestemul Mântuitorului.
În Sfânta şi Marea Marţi, Sfinţii Părinţi au rânduit a se citi pericopa evanghelică de la Matei, ce aduce în atenţie pilda celor zece fecioare. Prin parabola celor zece fecioare, Domnul Iisus Hristos ne îndeamnă la milostenie, prin care se vădeşte strălucirea fecioriei, spunându-ne să fim cu băgare de seamă, pregătiţi oricând pentru sfârşitul vieţii pământeşti.
La cea de-a treia Denie se face pomenirea femeii păcătoase care L-a uns cu mir pe Domnul, cu puţin înainte de înfricoşătoarele Sale patimi.
Părintele Eugen Drăgoi explică în volumul “Postul Mare” că, în această seară, dumnezeieştii Părinţi au rânduit prăznuirea a patru lucruri ce s-au petrecut însă în Joia Mare: sfânta spălare a picioarelor, Cina cea de taină, adică predarea înfricoşatelor Taine, rugăciunea cea mai presus de fire şi vânzarea Domnului. După Cina cea de Taină, Mântuitorul a mers cu ucenicii în Muntele Măslinilor, în locul numit Ghetsimani, spre care Iuda i-a călăuzit pe iudeii care încercau să-L prindă. De aici încep înfricoşătoarele lui Hristos patimi, “cu neputinţă de rostit în cuvinte”, după cum subliniază părintele Eugen Drăgoi.
Slujba de vineri cuprinde Prohodul Domnului, cântare care “reprezintă încheierea unei adevărate drame, care începe cu prinderea Măntuitorului şi se sfârşeşte cu punerea Lui în mormânt”.