Zic unii că au fost cuprinşi de depresia de primăvară, de astenia de primăvară. Pun egalitate între depresie şi astenie. Este o eroare, fiindcă depresia este o afecţiune psihică, de lipsă de interes, de însingurare, în timp ce astenia este o sărăcire în puteri. Apoi depresia nu poate fi de primăvară fiindcă este o boală psihică fără legătură cu anotimpul. Astenia apare destul de des primăvara fiindcă organismul resimte că pe timpul iernii au cam lipsit din regimul alimentar verdeţurile, fructele proaspete, legumele, toate bogate în vitamine, minerale.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii sună alarma: în mileniul în care am intrat depresia se va extinde. Depresia este o boală vicleană, între lipsa de interes, între însingurarea bolnavului şi momentul grav al ştreangului, al sinuciderii este doar un pas. În depresie este o sarcină importantă pentru cei din familia pacientului, pentru prieteni, colegi, apropiaţi, ei trebuie să observe modificările de comportament ale suferindului şi să insiste ca acesta să consulte un psihiatru. Unii fac aprecieri greşite: “Nu e depresiv. Nu are crize de nervi, de furie, nu se enervează făcând scandal din fleacuri”. O evaluare eronată a unor nespecialişti. În depresie rar bolnavilor le sare ţandăra din orice. Mai degrabă depresivul are alte simptome.
De exemplu, cel cu depresie se crede el vinovat de toate neregulile din lume, de toate neîmplinirile, el îşi toarnă în cap culpabilităţi exagerate. Bolnavul de depresie oftează, suferă că notele rele ale fiilor îl au pe el vinovat, dacă s-a defectat frigiderul, depresivul se declară vinovat tot el, când cineva din familie răceşte, suferindul de depresie se culpabilizează că n-a lăsat deschis televizorul la emisiunea meteorologică. Bolnavul de depresie nu se mai uită la serialul preferat, nu mai citeşte cărţile îndrăgite, refuză să mai joace table cu vecinii, ca altădată, a renunţat şi la pescuitul care-l amuza. Se instalează o stare de însingurare, suferindul de depresie stă mult în pat, singur, cu ochii privind tavanul, i se potriveşte zicerea: “I s-au înnecat corăbiile”. La unii apar şi dereglări ale funcţionării organelor, se vaită de dureri de cap, uneori inventate, este frământat de o tuse de sorginte emoţională, nu doarme bine, are spaime de sufocare. Cel care poate interpreta aceste semne este psihiatrul, apropiaţii trebuie să-l convingă pe depresiv să consulte medicul.
Tratamentul cu medicamente e bine să se înceapă devreme, înainte de agravarea depresiei, psihiatrul este cel care alege medicamentele, sunt utile şi şedinţele de psihoterapie cu psihologul. Depresivul nu trebuie să întrerupă de la sine putere terapia, chiar dacă se simte mai bine, terapia trebuie să se desfăşoare minimum 6 luni.