Omul de afaceri israelian Benjamin Steinmetz, a cărui firmă, BSG Resources, este cel mai important acţionar în proiectul aurifer de la Roşia Montană, a fost implicat, prin aceeaşi companie, şi în scandalurile legate de rafinăriile RAFO Oneşti şi Dărmăneşti, scriu jurnaliştii de la Rise Project, care continuă, luni, dezvăluirile bazate pe informaţiile privind “fabrica de firme din Panama”, scrie news.ro care citeaza riseproject.ro .
“Benjamin Steinmetz, 60 de ani, este unul dintre cei mai bogaţi pământeni. Cu o avere de peste două miliarde de dolari, este considerat cel mai avut om din Israel”, scrie Rise Project, amintind că, în urmă cu trei săptămâni, procurorii români au emis un mandat de arestare pe numele magantului israelian, acuzat alături de alţi asociaţi de afaceri şi de prinţul Paul de România în cazul retrocedărilor ilegale de terenuri. Miliardarul a acţionat prin interpuşi şi firme offshore, dar procurorii îl acuză că a fost unul dintre beneficiarii finali ai proprietăţilor obţinute fraudulos de la statul roman.
Omul de afaceri este însă mai cunoscut în România pentru implicarea în scandalul Roşia Montană, una dintre companiile sale, BSG Resources (BSGR), fiind cel mai important acţionar din proiectul aurifer. De altfel, BSGR, alături de ceilalţi acţionari, a dat în judecată statul român la curtea de arbitraj din Washington unde poate cere despăgubiri de miliarde de dolari pentru blocarea proiectului aurifer. Dacă va câştiga, fiecare român va trebui să-i plătească lui Steinmetz o sumă consistentă de bani, remarcă jurnaliştii de la Rise Project.
Pe baza informaţiilor scurse din Panama, Rise Project a descoperit documente care arată că aceeaşi firmă care îl reprezintă pe Steinmetz în afacerea Roşia Montană, BSGR, a jucat un rol important în alt scandal care a zguduit economia României, afacerile ţesute în jurul rafinăriilor RAFO Oneşti şi Dărmăneşti, mamuţi industriali al căror colaps a lăsat pe drumuri mii de oameni.
Semnele dezastrului au apărut la Dărmăneşti şi la RAFO în anii 2000, când a început privatizarea celor două complexe petrochimice.
“Un şir lung de proprietari s-a perindat pe la cele două rafinării, întotdeauna ascunşi în spatele unor firme de tip offshore din Marea Britanie, Portugalia, Insulele Virgine Britanice, Delaware sau Cipru”, scrie Rise Project.
Primul stăpân la RAFO a fost Corneliu Iacobov, fost politician PSD supranumit “Împăratul Moldovei”, acum la puşcărie tocmai pentru afacerile desfăşurate cu rafinăria din Oneşti. Şi numele său apare în arhivele din Panama.
El a cumpărat tot de la firma de avocatură Mossack Fonseca compania Ayalex Investments Ltd din insulele Seychelles. Ayalex fusese înfiinţată de avocaţii din Panama City cu aproape un an înainte. În Ayalex, Iacobov este acompaniat de sora sa, Gabriela Cora Nistor. Firma are ca obiect de activitate: deschiderea de conturi bancare şi desfăşurarea de afaceri inclusiv cu terenuri şi proprietăţi imobiliare în Emiratele Arabe Unite.
Iacobov a achiziţionat Ayalex în timp ce se judeca procesul RAFO şi implicit condamnarea sa.
“Procurorii români nu au dat însă de urma acestei firme care ar putea deţine o parte din averea secretă a lui Iacobov. Băcăuanul a fost condamnat să plătească 19 milioane de lei către RAFO însă nu este clar dacă rafinăria a recuperat această sumă de la fostul politician”, scrie Rise Project.
Patroni la RAFO şi Dărmăneşti au mai fost Marian Iancu, Ovidiu Tender, controversat om de afaceri, legat şi el de afacerea Roşia Montană, la fel ca Benjamin Steinmetz.
Iancu a folosit pentru a prelua RAFO inclusiv o firmă înfiinţată de Vasile Frank Timiş, iniţiatorul proiectului Roşia Montană. Timiş a fost şi el client fidel al Mossack Fonseca.
De asemenea, Marian Iancu a vândut, la mijlocul anilor 2000, pe când era în arestul Poliţiei Capitalei, majoritatea acţiunilor RAFO către un consorţiu de firme reprezentate de un misterios investitor israelian din Ucraina pe nume Uri Bider. Acesta era faţa unui grup de firme cu acţionari ascunşi care a condus RAFO în următorii ani.
Conform Rise Project, Uri Bider apare şi el în documentele din Panama, conectat direct la interesele lui Steinmetz. În noiembrie 2003, BSG Resources, firma lui Steinmetz, a activat o corporaţie în Cipru numită Raglam Overseas Ltd şi i-a dat lui Uri Bider împuternicire pentru finalizarea unei afaceri în Ucraina.
“Era vorba despre accesul la un terminal petrolier maritim de la Kherson. Terminalul era controlat de familia lui Mykola Zlochevsky fost ministru al mediului pe vremea preşedintelui Yanukovich care a fost nevoit să fugă din Ucraina imediat după Maidan.
Acelaşi document a împuternicit-o pe Sandra Horemans, persoană de încredere a lui Steinmetz, să reprezinte compania. Horemans este menţionată şi în investigaţia procurorilor români referitoare la implicarea lui Beny Steinmetz în afacerea terenurilor din Bucureşti”, explică jurnaliştii Rise Project.
Ca şi Ayalex-ului lui Iacobov, şi Raglam Overseas era o companie “de raft” care a fost activată de grupul de firme controlat de Steinmetz.
La trei ani după afacerea din Ucraina, Raglam a devenit acţionar la RAFO, iar Uri Bider a negociat afacerile rafinăriei cu reprezentanţi ai statului român.
Tot Uri Bider şi Raglam au jucat un rol important şi la rafinăria Dărmăneşti pe care Raglam a preluat-o prin intermediul firmei Expanet Trading SRL, la care deţinea tot capitalul social.
Bider şi-a stabilit sediul în Bucureşti pe strada Mircea Eliade la numărul 3, într-un imobil care făcuse parte din imperiul imobiliar al lui Puiu Popoviciu.
“M-am întâlnit prima oară cu Bider când era Iancu arestat, parcă în 14 februarie 2005… El era şi reprezentantul lui Michael Cherney. Când am plecat, prin noiembrie 2006 am lăsat peste 31 de milioane de dolari în conturile RAFO (…) Nu ştiu exact ce s-a întâmplat însă nu au mai vrut să investească. M-au pus să iau nişte echipamente vechi, practic fier vechi din Ucraina, nişte echipament pentru rafinare între care şi coloane de distilare şi nu am vrut.” a declarat pentru Rise Project Marin Anton, managerul general al RAFO la mijlocul anilor 2000, acum deputat UNPR.
Michael Cherney este un controversat om de afaceri născut în 1952 în Uzbekistan, în fosta Uniune Sovietică.
“Pentru mine, Uri Bider, a fost şeful. Mai târziu mi-a dat şi mie impresia că este un administrator la fel ca şi mine.” a adăugat deputatul.
Marin Anton a declart şi că că l-a întâlnit de vreo două ori şi pe Benjamin Steinmetz, dar că nu a ştiut că a fost implicat la RAFO.
Ulterior, o altă structură de firme a preluat rafinăria şi a început demersurile pentru vânzarea instalaţiilor ei ca fier vechi dar nu înainte de a gaja acţiunile RAFO pentru mai mult de 100 de milioane de euro.
“Noua schemă de proprietate îl avea în centru pe rusul Iacov Goldovsky, cel care controlează şi astăzi ce a mai rămas din rafinărie. Compania lui din Viena, Petrochemical Holding, a amanetat acţiunile Rafo la una dintre cele mai mari bănci ruseşti, VTB, dirijată direct de oamenii Kremlinului şi supusă sancţiunilor internaţionale după invazia lui Putin în Ucraina. Practic, Goldovsky a împrumutat bani în Rusia ca să-şi extindă afacerile la el acasă, garantând cu bunurile Rafo plata datoriei de peste 150 de milioane de euro. Operaţiunea a avut loc în 2011 şi a fost punctul culminant în distrugerea rafinăriei”, notează Rise Project.
Scurgeri masive de documente din mai multe zone offshore expun secretele financiare ale unor lideri mondiali, capete încoronate, corporaţii internaţionale, membri marcanţi ai crimei organizate şi afacerişti controversaţi ale căror activităţi au ruinat viaţa a sute de milioane de oameni, potrivit RISE Project, partenerul pentru România al proiectului de investigaţie global #PanamaPapers.
International Consortium of Investigative Journalists şi publicaţia germană Süddeutsche Zeitung – cea care a primit informaţiile de la o sursă anonimă – au cooperat cu jurnalişti din peste 100 de organizaţii media din întreaga lume.
Documentele care fac obiectul acestor dezvăluiri – şi care au fost analizate de peste 370 de jurnalişti din 78 de ţări – aparţin Mossack Fonseca, o puternică firmă de avocatură şi de servicii juridice, cu sediul central în Panama şi cu filiale în peste 35 de ţări. Casa de avocatură este unul dintre cei mai mari creatori de companii paravan şi structuri offshore care ascund adevăraţii beneficiarii şi bunurile lor. Astfel de companii sunt principalele instrumente folosite pentru spălare de bani, evaziune fiscală, mită şi multe alte inginerii financiare. Baza de date #PanamaPapers conţine informaţii despre mai mult de 200 de mii de entităţii offshore, conectate la persoane de pe tot mapamondul. Informaţiile sunt un amalgam de emailuri, copii după paşapoarte, facturi care atestă plata telefonului sau a altor utilităţi, formulare bancare şi, desigur, mii de acte de înregistrare ale unor firme offshore.
Numele Mossack Fonseca apare atât în legătură cu traficul de diamante din Africa, în piaţa internaţională de artă cât şi în alte afaceri care prosperă în secret. Compania a servit suficiente capete încoronate din Orientul Mijlociu cât să umple un palat. A ajutat inclusiv doi regi, Mohammed al VI-lea al Marocului şi Regele Salman al Arabiei Saudite, să înregistreze yachturi de lux.
Mai multe detalii despre anchetă se regăsesc pe site-ul www.riseproject.ro .