„Dimineața” ca „dimineața”, dar de unde s-a insinuat pe lângă acest termen tripleta literelor „dis”? Distinsul etnolog Gheorghiță Ciocioi are cuvântul: „De unde dis... Cu înțelesul de foarte de dimineață. Exemplificările din scrierile vechi și operele literare trimit arareori către zi (dinzi) începută foarte devreme ori către sensul de jumătate de dimineață. Dâns de dimineață sculă-se Iacov și luo acea piiatră (Palia de la Orăştie 95/24). - Acesta este sensul cel mai des întâlnit. Dins de/ Dâns de e o înlocuire a expresiei dinspre/dânspre - spre (dimineață), foarte devreme, la ivirea zorilor. Ajuns, mai apoi dis, diz, dez etc.”
Vrăji și metafore
Odată stinse primele semne de mirare, continuăm „Dicționarul” cu termenul „vrajă”: „Folosit mai ales la plural: vrăji. Din vraja (slavă). Cu același sens ca în română. Farmec/e, înșelare. În limbile slave, vraja provine din vrag/vrăg - diavol, vrăjmaș, cel rău, potrivnic, înșelător. Vrajbă (vrajda, limba slavă), de asemenea, din vrag. Altfel, în conștiința populară, vrăjitorii umblă cu diavolul, cel rău, vrajba fiind și ea de la vrăjmașul.” Mai departe, despre un cuvânt cu mai multe fețe - „metaforă”: „Atât de încântat de metafore... Mă îndrăgostisem până și de numele grecesc al lor. Cea dintâi dezamăgire în privința dată a venit când am citit pe un colet sosit din Grecia μεταφορά.”
Dinspre partea asiatică a Istanbulului
În completare: „Era vorba de transport. Prozaic, mi-am spus. Recent, un anticariat din Elada mi-a readus aminte termenul: metafora, metaforeis (transportul, transportatorii) costă. Doar la ei e gratis. (Metafero - a muta/ transfera; meta - o mișcare dintr-un punct în altul; fero - a transporta/duce/aduce). Așadar, nu doar un transfer/transport de caracteristici, sensuri, ci și de mărfuri, persoane.” Și dacă tot am adus vorba de greci, lansăm întru cunoaștere un nume (de așezare) grecizat - Calcedon: „Oraș în care a avut loc cel de-al patrulea sinod ecumenic (451). Astăzi, cartier al Istanbulului (Kadıköy), situat în partea asiatică a acestuia. Numele e de origine feniciană Qart-ħadašt (Orașul nou), evoluând în forma Karkhēd(ōn), aceeași cu numele Cartaginei. Grecizat: Χαλκηδών.”
Cel care locuiește la curbă
Pe firul „Dicționarului”, întins înspre Est - Dughin: „Dughin este un nume rusesc. Provenit din duga (дуга́) - arc, cot (de râu), curbură (a unei ape, a unui drum). În general, un nume legat de geografie în Rusia. Ду́гин - cel care locuiește la curbă, acolo unde se/o cotește drumul/gârla, din cotul/ arcul apei/ șoselei. Din categoria numelor de familie ce desemnau așezarea unei familii într-un anumit loc, având un strămoș ce a căpătat acest nume, legat de geografie. Ideologul rus Aleksandr Dughin (1962) este cel mai cunoscut purtător al numelui dat.”
Lucrătorul de poale
Mutăm „lupa” mai la Vest, așezând-o pe „Plahotniuc”: „Este un nume de familie ucrainean. Prezent și în Basarabia. Provenit dintr-o îndeletnicire: cea de lucrător de fote, poale/ fuste tradiționale (plahta), dar și de saci din pânză aspră (purtând același nume în ucraineană). Plahta este partea necusută a costumului național ucrainean. În general, e formată dintr-o singură foaie, dreptunghiulară, groasă, petrecută/ înfășurată pe talie și strânsă cu bete. Supranumele de plahotniuc, din secolul al XIX-lea, va fi înscris tot mai des ca nume de familie în registrele imperiale rusești de evidență a populației (Plahtniuk, Plohtniuk, Plahatniuk, Plohotniuk, Plahotniuk etc.)”.
Mitul Khazariei
Nu în ultimul rând, un termen misterios - Khazaria: „Menționat de o mulțime de hărți, articole, cărți... Un mit, fără doar și poate. O populație turcică, neștiind pe ce cale să apuce la un moment dat. Elitele nației erau păgâne, creștine, islamice, dar și mozaice la ajungerea Sf. Constantin-Kiril în zonă. Situația, la Kiev, în perioada dată, era una oarecum asemănătoare. O țară ce se va pierde în statele de mai apoi, populația Khazariei îngroșând rândurile neamurilor islamice. Evreii khazari? Asemenea celor din Podolia ori Galiția de mai târziu. Puțini convertiți, proveniți din nobilimea locală.”
Pastila de religie. Niceea cea tristă
O mențiune specială despre locul în care s-a desăvârșit Adevărul și s-a așezat Calea de urmat (pentru creștini): „La Niceea (astăzi, Iznik, Turcia), nu există nicio biserică ortodoxă. Nu se slujește nicăieri. Nu se aude Crezul...”, remarcă Gheorghiță Ciocioi, cercetător preocupat (și) de etnologie religioasă. „După schimbul de populație dintre Grecia și Turcia, din 1923, oficial, la Niceea, nu mai sunt creștini-ortodocși... Biserica Sfânta Sofia din Niceea, loc în care a avut loc Sinodul al VII-lea Ecumenic (787), e moschee. - De aproape 7 veacuri (doar pentru o vreme muzeu). Locașul păstrat (palatului imperial, în care a avut loc cel dintâi sinod ecumenic, la 325, nu i se cunoaște urma, ne mulțumim numai cu locul celui de-al VII-lea Sobor) a fost refăcut după 1065, în urma unui devastator cutremur. În 2004, Patriarhia Ecumenică a putut sluji (după un car de aprobări) aici. O slujbă ortodoxă la Niceea după mai bine de 90 de ani de la cea de pe urmă... Da, nicio parohie ortodoxă la Niceea - locul din care pentru noi, creștinii, a început totul; locul în care a fost proclamat, desăvârșit, Adevărul, Calea de urmat; unde ne-am contopit - prin credință - pentru veșnicie, în chip nemincinos, cu Viața. Niceea, pecete a credinței celei drept-măritoare. Niceea cea tristă...”.
Centrul lumii
De reținut: „Niceea rămâne vestită nu doar prin cel dintâi și cel de-al șaptelea Sinod Ecumenic, care ne vor pecetlui definitiv credința, ci și prin faptul că va deveni în două rânduri capitală: a Imperiului niceean (1204-1261) și a sultanatului de Niceea (pentru o scurtă perioadă, începând cu 1331). După cucerirea Constantinopolului de către latini (1204), sediul Patriarhiei Ecumenice va fi strămutat și el la Niceea. În vechea biserică Sfânta Sofia (ctitorie a împăratului Justinian), va fi așezat - eveniment cu mult mai important decât cele menționate anterior în legătură cu vestita cetate - omphalionul (buricul pământului), simbolul sacru ce desemna centrul lumii, loc al încoronării împăraților (unși de către patriarh), prin care era exprimată voința Divinității pe pământ (Constantinopolul, fiind stăpânit de schismatici, va pierde pentru o vreme dreptul de a mai fi centrul/ laboratorul faptelor raportate la dreapta credință). Centrul lumii/ omphalionul se mai păstrează și astăzi la biserica Sfânta Sofia din Niceea (Iznik în tc.), devenită, după cucerirea musulmană, moschee.”
„Dins de/ Dâns de e o înlocuire a expresiei dinspre/dânspre - spre (dimineață), foarte devreme, la ivirea zorilor. Ajuns, mai apoi dis, diz, dez etc.”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„În limbile slave, vraja provine din vrag/vrăg - diavol, vrăjmaș, cel rău, potrivnic, înșelător. Altfel, în conștiința populară, vrăjitorii umblă cu diavolul, cel rău, vrajba fiind și ea de la vrăjmașul.”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Calcedon este numele orașului în care a avut loc cel de-al patrulea sinod ecumenic (451). Astăzi, cartier al Istanbulului (Kadıköy), situat în partea asiatică a acestuia. Numele e de origine feniciană Qart-ħadašt (Orașul nou).”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„La Niceea (astăzi, Iznik, Turcia), nu există nicio biserică ortodoxă. Nu se slujește nicăieri. Nu se aude Crezul...”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Niceea rămâne vestită nu doar prin cel dintâi și cel de-al șaptelea Sinod Ecumenic, care ne vor pecetlui definitiv credința, ci și prin faptul că va deveni în două rânduri capitală: a Imperiului niceean (1204-1261) și a sultanatului de Niceea.”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog