Nici astăzi nu este clar, deși pentru populație sunt prețuri plafonate la energie electrică și la gaze, care este impactul real al scumpirilor. Se amestecă într-o ciulama prețurile la energie cu influența lor în cascadă, apreciindu-se în final că inflația, ajunsă la peste 15 la sută, este cauzată în proporție de 80 la sută de scumpirea energiei. Un vârtej de breaking news-uri flutură crâmpeie de facturi, fără a putea privi detalii, neștiind dacă acele costuri sunt de la un apartament normal sau de la un viloi, de la o familie sau de la sediul unui somptuos cabinet de avocatură. Nici dacă ele acoperă o lună de consum sau sunt cumulate pentru multe luni. Vedete care iau pielea de pe nuntași, iau cina la Nuba și se plimbă cu limuzine, se plâng că le paște falimentul pentru că și-au aprins becurile prin case, să nu-și rupă picioarele când mișună prin penthouse. Scump, frate, scump, plânge milionarul pe umărul pensionarului pauper! Statul de drept, hop și el, se agită în apărarea populației, cu soluții de protecție, fluturând o lege a speculei pe care nu o bagă nimeni în seamă.
Partidele nu pot să rămână stană la suferința „boborului”. Prima fază a fost cea a acuzațiilor reciproce: tu nu ai făcut, tu nu ai dres când te-ai aflat la butoane. A doua este cea a analizelor, din care să putem emana decizii. Este faza cea mai lungă și de care trag cei de la putere pentru a câștiga timp, pentru că bagheta magică a soluției-minune nu apare. Cei de pe margine, mereu mai deștepți, dau din ei, odată cu veninul criticii, soluții care nu se pot aplica neam. Este un joc de-a baba-oarba în care s-au prins politicienii de toate culorile, oengheurile care au sigle de inteligență în denumiri.
Să fie doar România în acest turbion de necunoscute, pentru că noi nu i-am ales în fruntea bucatelor pe „cei mai dârji și drepți dintre traci”? Alte popoare au rezolvat problema și noi tot bâjbâim să stingem becul care arde la buzunar? Cu atâta comunicare la butonieră aflarăm instant că la fel stau lucrurile - adică, rău - și pe la alții pe care îi credeam mai pricopsiți, mai exemple de urmat. Dacă englezii își dau foc la facturi, francezii se luptă pe străzi cu poliția că totul a ajuns o scumpete în țara luxului, iar italienii se spală cu apa de la fiertul spaghetelor, înseamnă că nu de la Vest vine rezolvarea. Dacă trecem Oceanul, găsim forfotă și mai mare! Democrații și republicanii sunt cu mâna pe pistoale, așa cum le-a lăsat model de western John Wayne; dreptatea și libertatea revin celui care trage primul. După aceea, mai vedem cum stăm cu prețurile la energie! Să încercăm să tragem cu ochiul, fără să ne vadă cineva, spre Est? Fum de bombe, război adevărat, frații se omoară între ei. Nimeni nu-i poate potoli, cei interesați de consumarea și testarea arsenalelor proprii pun gaz pe foc, să nu se lase până nu se distrug reciproc.
În această vâlvătaie care arde peste gard, cum să ne vedem liniștiți de facturile noastre? Am uitat de la ce am plecat! De ce e scump gazul, de ce privim becul și caloriferul ca pe dușmanii care ne sărăcesc? Orice criză pleacă de la o penurie. Dacă la rădăcină nu mai este apă, se usucă pomul. Translând spre energie, dacă nu producem electricitate, se usucă economia. Energia revine cu preț mare pentru că lipsește „apa” - materiile prime energetice. Plafonăm prețul la energie, îl scoatem din mecanismul de piață, dar lăsăm libere prețurile la gaze, petrol și alte resurse? Cine suportă costurile reale, pentru că balanța trebuie închisă undeva. Nu se pot acumula pierderi doar pe o parte a talgerului balanței, iar pe cealaltă parte, doar profituri. Dacă s-ar echilibra producția de electricitate și gaze cu cererea de consum, nu ar mai fi nevoie de intervenții pe piață.
PSD propune un preț fix de 1,3 lei /kWh. O fi bine, o fi rău? Prețul fix avansat este mai mare față de cele deja reglementate în vigoare. PSD nu explică de unde provine acest preț, cum se formează, care sunt componentele. O restrângere și mai mare a mecanismelor corecte de funcționare a pieței energiei nu cred că va rezolva problema, ci doar o mută din buzunarul populației și al unor companii în cel al bugetului public. Sunt și propuneri de supraimpozitare a profiturilor, de taxare a bogăției care fuge ca argintul viu din fața fiscului pentru a putea alimenta cu fonduri compensările și compensările. Dar tot în același punct ajungem: dezechilibru între cererea de energie, mai mare, și producția de energie, mai mică. Reducerea consumului este privită ca o povară, cu reminiscențe din vremea lui Ceaușescu, iar creșterea producției nu este posibilă peste noapte. Importul de energie asigură echilibrarea consumului în orele de vârf, dar sunt voci care ar vrea să ne decupleze de la sistemul european de energie electrică sau de conducte de gaz, prin care putem să facem aceste schimburi. Ajutorul dat Republicii Moldova, cu contracte de energie la nivelul de prețuri din piața românească, este manipulat grosier de propaganda rodată în războiul hibrid. Iernii care se apropie îi sunt puși de pe acum țurțuri suplimentari, ca să ne ia cu frig chiar de când se coc gutuile.
N.B. La Ministerul Sportului, Eduard Novak se ascunde după consilieri necunoscuți pentru a reuși schimbarea conducerii Federației Române de Hochei pe Gheață. Timorarea funcționarilor ministerului pentru a semna rapoarte de control mincinoase are deja iz penal. Memoriul trimis de FRGH, aflat pe masa premierului Ciucă, nu are încă un răspuns. Ofensiva totală UDMR+Ungaria pentru cucerirea „sportivă” a Harghitei și Covasnei, semnalată în ediția de luni, 7 noiembrie, continuă în marș forțat!