Unii cusurgii lansează nişte critici nu totdeauna justificate cum că prea stau chirurgii pregătiţi cu bisturiul în mână. Adică optează în majoritatea cazurilor la intervenţia chirurgicală. Dar chirurgii sunt cei care taie răul din organism salvând vieţi, curmând suferinţe.
Aşa e medicina, sunt situaţii în care unele componente ale organismului, considerate cu rol minor sunt extirpate. O intervenţie chirurgicală făcută pe bandă rulantă este îndepărtarea apendicului. Semnalăm că azi extirparea apendicului se face prin intervenţii minim invazive, prin laparoscopie, cu 2-3 incizii mici cât butoniera de la cămaşă. Umblă vorba că în două treimi din operaţiile de apendicită scoaterea apendicului nu era necesară, apendicul nu era vinovat de simptomele de rău. Durerile în zona inferioară dreaptă a abdomenului nu erau cauzate de apendic, puteau fi generate de suferinţe ale organelor genitale la femei, de colici biliare, de suferinţe ale stomacului. Ca să fie acuzat apendicul, pe lângă dureri, trebuie să apară şi modificări ale numărului de leucocite, să existe o stare febrilă. Acuzaţii de îndepărtare prea grăbită a vezicii biliare se aud adesea. Dar aici funcţionează un principiu de neatacat: dacă în vezica biliară s-au format pietre, trebuie scoasă toată vezica biliară, cu calculi cu tot. Şi polipii din spatele nasului se scoteau pompieristic, “dacă se scot amigdalele, în aceeaşi intervenţie să fie îndepărtaţi şi polipii”. Dar vegetaţiile, ca şi apendicul, au totuşi un rol în apărarea imunitară. Polipii se scot doar atunci când sunt prea mari şi îngreunează respiraţia pe nas, când blochează scurgerea secreţiilor din sinusuri, când aduc otite. După ce copilul are scoşi polipii, începe să respire lejer pe nas, nu mai e palid, doarme bine şi îi revine pofta de mâncare. Numeroşi stomatologi sunt de părere că măselele de minte nu mai au nici un rol, ci mai mult încurcă. Se numesc măsele de minte pentru că apar la vărsta majoratului. Fiind ultimele care apar, măselele de minte nu mai au loc să se poziţioneze, rămân în gingie, capătă o poziţie orizontală şi deranjează arhitectura danturii. Măselele de minte împing celelalte măsele, care se înclină, nu mai calcă ax pe ax cu perechile de pe cealaltă gingie. În cazul acestor neplăceri ele trebuiesc scoase. Dacă totuşi măselele de minte au răsărit drepte, nu au preturbat restul danturii pot rămâne pentru ca să constituie un eventual reazem pentru lucrările protetice.
Unii reproşează că se fac prea multe operaţii pe ochi. Când a apărut cataracta, pierderea transparenţei cristalinului, acesta e înlocuit cu un cristalin artificial, intervenţie de un sfert de oră fără internare. În caz de glaucom, se indică tratament zilnic cu picături în ochi pentru scăderea tensiunii oculare, doar în cazurile complicate, persistente, glaucomul este operat.