Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pentru israelieni din întreg spectrul politic, înțelegerea dintre Washington și Teheran nu este o soluție diplomatică, ci o retragere înainte ca obiectivele războiului să fie atinse.
Iar furia publică nu se îndreaptă doar spre Iran sau Statele Unite, ci direct spre Netanyahu, omul care a garantat că Israelul va împiedica republica islamică să devină o putere nucleară.
Șeful guvernului de la Ierusalim a încercat să transmită un mesaj de forță. „Cu acord sau fără acord”, a spus Netanyahu, Israelul va continua să lupte pentru a împiedica Iranul să obțină arme nucleare.
El a insistat că acordul a fost negociat de Statele Unite, nu de Israel, și că nu a cedat în fața cererilor iraniene privind retragerea trupelor israeliene din Liban.
„Atât timp cât voi fi prim-ministrul Israelului, acest lucru nu se va întâmpla!”, a declarat Netanyahu.
Mesajul său nu a reușit să oprească însă valul de critici. Rivali politici, oficiali guvernamentali și comentatori israelieni susțin că Netanyahu a supraestimat puterea războiului de a schimba realitatea strategică din regiune și a mizat prea mult pe disponibilitatea lui Donald Trump de a duce conflictul până la capăt.
Criticii spun că premierul israelian l-ar fi împins pe Trump spre confruntarea cu Iranul, promițând rezultate rapide și decisive pe care nu le putea garanta, iar președintele american a ales în cele din urmă o cale de ieșire negociată.
În acest fel, mai spun adversarii liderului israelian, Netanyahu a pierdut controlul atât asupra modului propriu-zis de derulare a războiului, cât și asupra agendei diplomatice, ajungând să fie tot mai marginalizat în raport cu ceilalți actori importanți din regiune.
„Israelul plătește prețul aroganței și orbirii lui Netanyahu!”, a declarat fostul premier israelian Ehud Barak, unul dintre cei mai vocali adversari ai actualului șef al guvernului.
„Iranul a ieșit mai puternic, Israelul a ieșit mai slab. Aceasta este responsabilitatea strategică a lui Netanyahu, care a eșuat!”, a adăugat el, într-un interviu acordat postului public israelian de radiodifuziune.
Frontul libanez, noua problemă a premierului
Deși Israelul nu este parte a acordului SUA-Iran, efectele sale se resimt direct pe frontul din Liban.
Conflictul cu Hezbollah, grupare susținută de Iran, a devenit una dintre cele mai complicate probleme pentru guvernul israelian.
Israelul a intrat în sudul Libanului, după atacurile cu rachete asupra localităților din nordul țării, însă acum se află într-o poziție dificilă: continuarea operațiunii riscă să provoace tensiuni cu Washingtonul, iar oprirea acesteia ar putea fi percepută intern drept o cedare capitală.
Iranul a cerut ferm ca orice înțelegere menită să ducă la reducerea tensiunilor să includă oprirea operațiunilor israeliene în Liban. De cealaltă parte, ministrul israelian al Apărării, Israel Katz, a transmis pe un ton categoric că trupele israeliene vor rămâne pe teren.
Pentru Netanyahu, problema se rezumă astfel la un echilibru aproape imposibil: el trebuie să mențină relația cu Trump și, în același timp, să răspundă presiunilor interne din Israel, acolo unde campania împotriva Hezbollah se bucură de un sprijin larg.
„Dacă Hezbollah lansează o singură rachetă asupra unui oraș israelian din nord, presiunea asupra lui Netanyahu va crește enorm!”, a avertizat, în acest context, Daniel Shapiro, fost ambasador american în Israel.
Iar această presiune ar putea oferi Hezbollahului și Iranului un avantaj strategic: capacitatea de a influența deciziile Israelului printr-un conflict controlat.
De altfel, unii dintre cei mai radicali membri ai coaliției de guvernare a lui Netanyahu au criticat acordul preliminar americano-iranian și i-au cerut premierului să continue campania din Liban, chiar cu riscul de a provoca nemulțumirea Statelor Unite și de a compromite înțelegerea.
Acuzat că nu și-a atins obiectivele
Netanyahu și administrația Trump au declanșat ofensiva asupra Iranului, cu obiectivul declarat de a elimina amenințarea nucleară iraniană. După luni de confruntări, criticii premierului susțin însă că rezultatul este mult mai ambiguu decât victoria promisă.
Iranul a rezistat atacurilor aeriene, rețeaua sa regională de aliați nu a fost eliminată complet, iar capacitatea Teheranului de a pune presiune asupra economiei globale prin Strâmtoarea Ormuz a rămas un factor determinant.
Mai mult, planează o incertitudine destul de mare asupra evaluărilor legate de cât de grav au fost afectate infrastructura nucleară iraniană și programele de rachete balistice ale Teheranului.
Pentru o parte a clasei politice israeliene, problema centrală rămâne faptul că războiul ar fi amânat amenințarea iraniană, dar nu ar fi eliminat-o.
În același timp, înțelegerea ar putea aduce Iranului beneficii economice importante, prin ridicarea treptată a sancțiunilor și deblocarea unor active înghețate.
Criticii israelieni susțin că Teheranul ar putea ieși din această confruntare cu resurse mai mari și o poziție diplomatică mai puternică.
Acordul preliminar dintre SUA și Iran nu este astfel doar o înțelegere între două puteri rivale, ci și un test politic existențial pentru Benjamin Netanyahu.
Premierul, care și-a construit cariera pe promisiunea că va ține Iranul departe de pragul nuclear, se confruntă acum cu o întrebare extrem de incomodă: dacă războiul nu a adus victoria promisă, cine va plăti acest eșec?
În timp ce Trump caută ieșirea din conflict, Iranul încearcă să transforme rezistența militară într-o victorie diplomatică, iar Israelul privește cu îngrijorare spre viitor.
În centrul furtunii rămâne Netanyahu, un lider care a promis că va rescrie echilibrul de putere din Orientul Mijlociu, dar care acum trebuie să explice de ce, după cea mai amplă confruntare cu Iranul, regiunea pare mai instabilă ca niciodată.
Citește pe Antena3.ro
