După mai bine de un an și jumătate de la introducerea în legislația românească a serviciilor de telemedicină, în sfârșit, au fost aprobate și normele de aplicare a acestora.
Telemedicina, definită ca fiind „totalitatea serviciilor medicale furnizate la distanță, fără prezența fizică simultană a personalului medical și a pacientului, pentru stabilirea diagnosticului, indicarea tratamentului, monitorizarea unor afecțiuni sau indicarea unor metode de prevenție a bolilor, în mod securizat, prin intermediul tehnologiei informației și mijloacelor electronice de comunicare”, a fost introdusă în legislația românească în noiembrie 2020, prin OUG 196/2020. Însă normele metodologice care stabilesc, practic, cadrul necesar pentru implementarea acestui tip de servicii au fost aprobate prin hotărâre a Guvernului abia acum, în ședința de miercuri, 14 septembrie 2022, a Executivului, deși proiectul fusese pus în dezbatere publică încă din primăvara anului trecut.
Documentul stabilește specialitățile medicale și lista serviciilor medicale de telemedicină, precum și condițiile de organizare, funcționare și modalitățile de acordare a acestor servicii.
Programare, ca și la consultațiile față în față
Potrivit noilor reguli, serviciile de telemedicină „se vor programa în mod similar cu serviciile medicale acordate faţă în faţă, astfel încât în momentul în care sunt furnizate serviciile medicale la distanță medicul să aibă acces la fișa pacientului, respectiv la informațiile relevante pentru starea de sănătate a acestuia”.
Însă, înainte de a face o programare și, în general, înainte de începerea oricărei interacțiuni prin telemedicină, pacientul trebuie să știe la ce să se aștepte. În actul normativ se precizează că oamenii trebuie să fie informați cu privire la următoarele lucruri:
-
numele și calificarea profesioniștilor care furnizează serviciile medicale;
-
modalitatea de contact a medicului;
-
tarifele pentru serviciile medicale furnizate prin telemedicină, precum și metodele posibile de plată;
-
detalii referitoare la serviciul de suport tehnic și modul de conectare;
-
limitele serviciilor de telemedicină și posibilitatea medicului și pacientului de a transforma oricând serviciul într-unul clasic, față în față;
-
condițiile de prelucrare a datelor cu caracter personal.
Toate aceste informații trebuie să apară în cadrul „platformele audio sau video, rețelelor de cablu, fibră optică, radio sau satelit, utilizate de unitățile sanitare pentru servicii de telemedicină”.
Pacientul are dreptul să refuze consultația la distanță
Totodată, HG prevede că, pentru accesarea platformei sau pentru furnizarea serviciului medical prin telemedicină, este necesar consimțământul expres al pacientului, excepție făcând medicina de urgență. De asemenea, pacientul trebuie să știe că poate refuza serviciul medical acordat prin telemedicină.
În document se specifică, de altfel, că orice serviciu furnizat prin telemedicină trebuie să respecte toate drepturile şi obligaţiile pe care le implică orice act medical, conform Legii drepturilor pacientului (L. 46/2003).
Un lucru necesar în foarte multe cazuri, și pe care serviciile de telemedicină îl fac posibil, este formarea echipelor multidisciplinare pentru o consultație. Adică, doi sau mai mulți medici din diferite specialități pot forma de la distanță grupuri de analiză, interpretare și diagnosticare a pacienților cu boli rare sau cazuri de boală cronică.
Bilete de trimitere, concedii medicale şi adeverinţe
După finalizarea consultației online, medicii vor putea elibera pacientului următoarele documente, fără a se limita la acestea: „prescripție electronică, prescripție simplă, trimiteri către analize medicale de specialitate, bilet de trimitere/internare, scheme de tratament, scheme de vaccinare, certificat de concediu medical, certificate medicale pentru sarcină şi îngrijire copil, certificate medicale pentru examene şi diverse concursuri, adeverinţe medicale pentru şcoli şi grădiniţe, adeverinţe medicale pentru sport, recomandare îngrijiri la domiciliu, scrisori medicale”. Acestea vor fi eliberate în format electronic sau în format fizic, când transmiterea electronică nu este posibilă/suficientă. În acest caz, pacientul va putea împuternici o persoană care să ridice documentul.
Pot fi acordate servicii medicale la distanță în 51 de specialități, începând de la: anatomie patologică, alergologie și imunologie clinică, boli infecțioase, cardiologie, chirurgie, diabet, hematologie, pediatrie până la obstetrică-ginecologie, oncologie, oftalmologie, ortopedie, neurologie, medicină de laborator sau medicină nucleară.
Dacă doctorul și pacientul nu vorbesc „la un nivel suficient” aceeași limbă, astfel încât să existe o bună comunicare între medic și bolnav, telemedicina nu va putea fi folosită.
Potrivit Legii Sănătății, mijloace de comunicare la distanță reprezintă „orice mijloc care, fără prezența fizică simultană a pacientului și a personalului medical, poate fi utilizat pentru oferirea serviciilor medicale furnizate de la distanță prin intermediul oricăror platforme audio sau video, echipamente electronice și rețele de cablu, fibră optică, radio, satelit și altele asemenea”.
Medicii de familie puteau acorda și până acum consultații la distanță, însă doar pacienților cronici și doar o dată pe lună, pentru transmiterea rețetei.
Ce este teleexpertiza
Telemedicina nu se referă doar la consultațiile la distanță (teleconsultațiile), ci cuprinde și următoarele servicii: teleexpertiza, teleasistența, teleradiologia, telepatologia și telemonitorizarea. Dacă teleconsultația constă în stabilirea diagnosticului, monitorizarea preventivă a stării de sănătate, interpretarea rezultatelor investigațiilor medicale, stabilirea tratamentului și indicarea unor metode de prevenţie a bolilor, serviciile de teleexpertiză, de exemplu, constau în schimbul de opinii medicale la distanță între mai mulți medici inter sau intra-disciplinar, în scopul confirmării unui diagnostic. Prin teleradiologie, sunt transmise electronic și interpretate imagini radiologice pentru stabilirea unui diagnostic, iar serviciile de telepatologie constau în interpretarea datelor și imaginilor microscopice de către specialiștii anatomopatologi.