Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pe lângă crucea cea mare au trecut tot felul: trupe țariste gata să ia în baionetă tot ce vorbește străin, honvezi și alte uniforme gri cu cap de mort pe petliță, puși pe împușcat și spânzurat, sau sovietici în căutare de jaf și viol. Biserica de la Brețcu, Covasna - monument istoric de importanță națională - a trecut prin multe. Acum e în grija „Culturii de la București” și se năruie.
Când ajungi în mijlocul așezării din marginea Covasnei nu dai decât de statuia lui Mihai Viteazul pavoazată cu flori și steaguri tricolore. În dreapta, unul și-a pus drapel secuiesc pe magazin. Mai încolo drumul dă în Moldova, începe ținutul Oituzului. Prin mijlocul satului, odinioară oraș de graniță, curge un râu, de-a dreapta și de-a stânga sunt aruncate case de oameni gospodari. Nu-s nici prea bogați, nici săraci, e curat. Așezarea pare pustie, ca pe vremuri când ori veneau rușii din est, ori picau honvezii din vest. Acum lumea e la muncă - pe la „Sfântu”, sau pe la Târgu Secuiesc ori, mai jos, spre la Onești și Bacău. Industrie nu există în Brețcu, lumea se mai ocupă cu oieritul. Tot ca odinioară. Cocoțată pe un deal, deasupra acoperișurilor, se vede „Catedrala” - înaltă, în stil moldovenesc. De departe, pare fără cusur. „Abia dacă se mai ține. Pereții sunt crăpați, vai de Dumnezeu”, zice o bătrână ce urcă pe ulița Școlii. Pe Cimitirului, unul e mai afumat - „ce ne trebuie biserică? He, he! Avem biserica noastră. E jos, la intersecție. Are mese, berea-i ieftină”. „Ptiu, Gheorghiță, ardă-te-ar focu’ să te ardă de bețiv. Toată ziua stai și bei. Dacă ai da jumătate din cât ai băut să se repare biserica, acuma ar fi fost gata”, se zborșește gospodina de pe „Școlii”. Pe urmă spală reputația locului: „Domnule, nu sunt toți așa. Ăsta, Gheorghiță, nu calcă la biserică decât la Paște. Și atunci e beat. Dar și lui îi pare rău de cum a ajuns biserica”. Femeia spune că oamenii tot dau bani când merg la Liturghie sau la sărbători mari, să aprindă lumânări. Dar știu că ce strâng ei nu face nici de renovarea unui colț de altar. Casa Domnului e toată crăpată, „cade la săptămână”.
Biserica de secol XVIII „Sf. Nicolae din Breţcu” începe să semene cu Turnul din Pisa. Fiind monument istoric, parohia a făcut cerere de consolidare către Ministerul Culturii. De atunci au trecut cinci ani, nu s-a văzut nicio schelă pic.twitter.com/NFacqZ02ch
— Jurnalul (@JurnalulN) June 11, 2026
Fețe de sfinți, ca în ceață
Când ajungi la capătul străzii Cimitirului dai direct în gardul bisericii. Prima dată vezi clopotnița: e într-o rână. Pereții de lemn s-au sfoiegit, cineva a pus tablă pe acoperiș, a ruginit. Miroase a iarbă, a tămâie și a ceară arsă. Arși de vreme sunt și pereții dinspre est. Ploaia a făcut forme printre crăpături. Mucegaiul de sub streașină desenează chipuri și forme, mai sus acoperișul e ca o dantură de bătrân: multe plombe și carii. Câteva bucăți de plăci brune ca pădurea din spate au căzut. Turla e atât de afectată că s-a strâmbat. Privind de jos în sus, pare că se duce de-a dreapta. O bucată mare de tencuială, cât un om, s-a desprins, se vede cărămida și piatra cea veche. Pe celălalt perete al bisericii, tencuiala are riduri lungi de la un cap la altul. Sunt crăpături adânci și late cât să intre o palmă de om. Pe la colțuri și pe acoperiș a crescut mușchi, puținul sculptat - niște ornamente bizantine - ori s-a fărâmițat, ori sunt scorojite. Și de aici se vede turla înclinată, curios cum de nu cade la o pală de vânt. Sub cornișă, sunt niște ferestre cu obloane vechi din lemn, împrejur zidul e ruptură.
E o liniște de țiuie urechile, ușa se deschide cu scârțâit. Singură. A fost de ajuns o adiere. Înăuntru e curat, un covor nou duce până la altar. Intrarea se face pe sub o boltă pe care cineva a acoperit-o cu flori. Plantele nu pot să mascheze găurile și crăpăturile. Zidul pare ca și cum ar fi fost ronțăit pe la colțuri. Din palmă în palmă răsar de sub pictura veche găuri sau spărturi în care se vede cărămida. „Pictura, știți cine a făcut-o? Grigorescu, pictorul cel vestit al României. A venit cineva să salveze pictura asta a lui? Că eu nu știu”, ridica, mai devreme, din umeri unul grăbit să-și întoarcă țâncul de la școală.
După ce treci de boltă și intri în naos - partea centrală a bisericii, acolo unde stau enoriașii la slujbă - te închini. Se mai vede albastru, vechea vopsea, și tot felul de sfinți cum te privesc din părți. Iar sub ei e moloz. Pictura e sfâșiată de timp, pereții sunt crestați. Pe dreapta e ca și cum cineva ar fi tras felii de perete sub picioarele cuvioșilor. Pe stânga, crăpătura parcă e un fulger care a rupt zidul în două. Iar înspre altar este și mai grav.
Forma altarului este ca o cupola, deasupra este o boltă cu sfinți, culoarea de fundal era tot albastră, apostolii erau desenați frumos. Acum au căzut bucăți din ei. O bucată cât aproape o roată de mașină a rupt fața unui sfânt, alta a distrus Betleemul. Dar ce e cumplit este deasupra altarului. Acolo este scena punerii Domnului pe Piatra Ungerii, după ce a fost coborât de pe cruce. Și se mai vede doar Iisus și Maica Sa. Restul, până sus de tot, nu mai există. Pictura cea frumoasă a căzut cu tot cu bucată de zid.
Ici-colo, pe pereți mai sunt sfinți șterși de vremuri și de vreme. Constantin și Elena nu se mai disting - fețele sunt doar pete. Mulți apostoli parcă sunt blurați - a rămas doar aura, chipurile sunt ca în ceață. Sfântul Nicolae, patronul bisericii, este sfâșiat și afară - la intrare, și înăuntru - aproape de altar. Pe fața ierarhului crăpăturile seamănă cu riduri adânci. Icoanele mari, împărătești, poartă urma timpului: pe lângă ele zidul s-a crăpat ca pentru o fereastră. Pe centru, Iisus Hristos privește de sus. E trist.
Când politicul lovește credința la sat
„Biserica Sfântul Nicolae din localitatea Breţcu este monument de arhitectură de interes naţional şi face parte din lista monumentelor istorice din România. Biserica a fost construită între anii 1783 și 1787 în formă de cruce bizantină. Picturile din interior prezintă scene din Noul Testament şi figuri de mucenici. Icoanele de pe iconostas sunt pictate în ulei pe lemn. Deşi nu există dovezi, se presupune că iconostasul bisericii a fost pictat de Nicolae Grigorescu, în perioada uceniciei, pentru că există numeroase similitudini cu iconostasul de la Agapia”, arăta, în urmă cu patru ani, o organizație civică pentru protejarea patrimoniului. „SOS Patrimoniu” atrăgea atenția că așezământul are o mare valoare patrimonială și, încă de atunci, era într-o mare stare de degradare. „În anul 2021, Parohia Ortodoxă Breţcu a solicitat Ministerului Culturii, prin intermediul Institutului Naţional al Patrimoniului, finanţare din fondul „Timbrul Monumente Istorice” pentru proiectul «Consolidare, restaurare şi punere în valoare a Bisericii Sf. Nicolae din Breţcu »”, se mai menționa în alerta organizației.
„Părintele? Face și el ce poate. Nu e de aici, vine, săracu’, de departe să slujească. Am înțeles că de la București se dă aprobarea. Da’ nu s-a dat nimica. Cică ar fi început ceva, dar nu am văzut nicio schelă, niciun meșter. Și biserica pică pe noi”, sunt nedumeriți oamenii din Brețcu. Unul e mai ciudos: „Până hotărăsc ăia de la București să repare biserica, e gata, e praf. Și uite la catolici ce mândră e a lor. Acolo nu pica nimica și aia e veche. Dar nu ca a noastră”.
Biserica a intrat într-un proces de reabilitare încă din 2022, doar că a rămas la faza pe hârtii. Ca să se obțină autorizația de construcție s-au făcut hârtii și planuri. Astea au costat câteva sute de mii. Banii au venit cu greu. Acum finanțarea s-a oprit din nou. Nimeni nu mai răspunde la București, biserica a fost lăsată baltă. Așa știu oamenii, care și ei au mai plătit la acte. Au mai auzit că de la sărăcie nu se mai întărește Casa Domnului și de la sminteala politicienilor. De curând, unul a venit și s-a tras în poze cu biserica: a zis că maghiarii din județ blochează renovarea. „Știm noi care e adevărul. Doar Dumnezeu știe. Și vede casa Lui că se surpă ca nisipul. Or să-și ia răsplată ăștia de la București când va veni vremea”, se trezește unul. De sus, Biserica e prinsă de ceață. Se zărește cam cum îi vezi înăuntru pe sfinți: ștearsă, în aburi, tristă.
Citește pe Antena3.ro
