Cum funcționa mecanismul european de achiziție a vaccinurilor
Documentele obținute de G4Media de la Secretariatul General al Guvernului oferă o imagine detaliată asupra modului în care România participa la mecanismul european de achiziție centralizată a vaccinurilor împotriva COVID-19.
În vara anului 2020, Comisia Europeană a creat un sistem prin care toate statele membre urmau să cumpere vaccinurile în comun, înainte ca acestea să fie autorizate. Fiecărei țări îi era repartizată o cotă calculată în funcție de populație, iar România beneficia de aproximativ 4,26% din totalul dozelor disponibile.
Sistemul era unul strict. Odată lansată oferta, fiecare stat avea la dispoziție doar cinci zile pentru a accepta sau refuza cantitatea alocată. Acceptarea însemna preluarea întregii cantități repartizate, fără posibilitatea reducerii comenzilor.
Cine transmitea propunerile pentru achiziții
Potrivit documentelor, reprezentantul României în Comitetul European de Vaccinare participa la reuniunile organizate de Comisia Europeană și transmitea informațiile privind disponibilitatea vaccinurilor, volumele propuse, prețurile și calendarul livrărilor.
Aceste informații ajungeau la Comitetul Național de Coordonare a Activităților privind Vaccinarea (CNCAV), unde erau transformate într-o notă oficială adresată prim-ministrului României și Secretariatului General al Guvernului.
Documentele descriu un circuit administrativ clar, în care premierul avea ultimul cuvânt privind oportunitatea achiziției.
Premierul aproba comenzile înainte de transmiterea lor către Comisia Europeană
Actele analizate arată că, după primirea notei elaborate de conducerea CNCAV, premierul decidea dacă România urma să participe la achiziția respectivă.
Conform documentelor, aprobările erau acordate rapid, prin rezoluții precum „Da” sau „De acord”, fără a mai fi așteptată expirarea perioadei de cinci zile prevăzută în mecanismul european.
Ulterior, aprobarea era retransmisă către CNCAV prin Secretariatul General al Guvernului, iar Ministerul Sănătății întocmea documentele necesare implementării deciziei deja aprobate.
Acest mecanism a funcționat până în mai 2022, când atribuțiile CNCAV au fost preluate integral de Ministerul Sănătății.
Cum a început disputa dintre România și Pfizer
Al doilea set de documente analizat privește contractul semnat pentru achiziția a 39 de milioane de doze de vaccin Pfizer destinate perioadei 2022-2023.
Între timp, contextul epidemiologic s-a schimbat radical, iar Comisia Europeană a negociat cu Pfizer modificarea contractului printr-un nou amendament care permitea reducerea cantităților comandate.
Statele membre aveau însă un termen-limită foarte clar pentru acceptarea noilor condiții.
Potrivit documentelor, România trebuia să aleagă între două variante. Prima presupunea acceptarea Amendamentului 5 și plata unei sume mai reduse, eșalonată pe mai mulți ani. A doua variantă presupunea păstrarea contractului inițial și plata integrală a cantităților contractate.
Din actele oficiale reiese că până la expirarea termenului-limită nu a fost adoptată o decizie finală.
Ulterior, România a rămas în condițiile contractului inițial, iar litigiul cu Pfizer s-a încheiat în defavoarea statului român.
Reacția lui Vlad Voiculescu după publicarea documentelor
După apariția documentelor, fostul ministru al Sănătății, Vlad Voiculescu, susține că acestea confirmă modul în care era organizat procesul decizional în perioada pandemiei.
„Lanțul de decizie:
colonelul Gheorghiță îi propunea lui Florin Cîțu să cumpere vaccinuri (formularea folosită „analizați oportunitatea achiziției”).
Florin Cîțu decide și pune rezoluție pe document „De acord”.
colonelul Gheorghiță (prin subordonatul său din cadrul MApN) făcea apoi ce a decis Cîțu, șeful său direct.
Documentele sunt acum publice.”
Voiculescu oferă și un exemplu concret privind nota transmisă în ianuarie 2021.
„Pe 11 ianuarie 2021, domnii Valeriu Gheorghiță și Andrei Baciu transmiteau către Premierul Cîțu NOTA referitoare la achiziția suplimentară de vaccinuri împotriva COVID-19. În notă, cei doi - în calitate de Președinte și respectiv Vicepreședinte al CNCAV - solicită premierului „analizați oportunitatea achiziției” de vaccinuri covid 19. Domnul Cîțu, premierul, aprobă acele note, le semnează, iar Secretariatul General al Guvernului transmite această aprobare către CNCAV, care implementează decizia - printr-un angajat MApN (subordonatul lor, consilier științific în cadrul CNCAV și consilier onorific al domnului Baciu și subordonat al domnului Gheorghiță în CNCAV).
Acesta a fost lanțul de decizie. Așa s-a născut obligația României de a cumpăra acele vaccinuri.”
Fostul ministru spune că Ministerul Sănătății nu participa la deciziile inițiale
În aceeași reacție, Vlad Voiculescu afirmă că ministrul Sănătății era exclus din circuitul decizional și era implicat doar în etapa administrativă de implementare.
„A fost o afacere strict PNL- MApN. Și asta nu a fost ceva întâmplător - au crezut că vor fi eroi, supermanii care au biruit pandemia. Când acele contracte semnate - cu obligații clare - trebuiau deja implementate și vaccinurile trebuiau să sosească pe baza unei fișe de comandă, au venit la mine să semnez. Am refuzat atunci să semnez ceva despre care nu fusesem nici măcar informat și am dus lucrurile în ședința de guvern, prin memorandumuri, așa cum se face. Așa a aflat guvernul României ce decisese Cîțu. La mijlocul lui martie (10.03), când decizia fusese luată de Cîțu cu două luni înainte (11.01) și devenise obligație certă a României cu o lună înainte (mijloc de Februarie). Ședințele de guvern sunt înregistrate iar luările mele de cuvânt au fost clare. Am solicitat de 5 ani încoace ca înregistrările sau măcar stenogramele acelor ședințe să devină publice.”
Documentele readuc în atenție una dintre cele mai controversate decizii din timpul pandemiei
Publicarea documentelor oficiale readuce în dezbatere unul dintre cele mai sensibile subiecte din perioada pandemiei de COVID-19. Actele descriu traseul instituțional al aprobărilor privind achiziția vaccinurilor și oferă noi elemente privind responsabilitățile asumate de fiecare instituție implicată.
În același timp, documentele explică și contextul administrativ care a precedat litigiul dintre România și Pfizer, proces în urma căruia statul român s-a confruntat cu obligații financiare semnificative. Dezbaterea privind responsabilitatea politică și administrativă rămâne deschisă, iar noile documente sunt susceptibile să alimenteze discuțiile publice asupra modului în care au fost luate deciziile în timpul crizei sanitare.
Mediafax