Administratorul Romgaz dezvăluie ingineriile care îți golesc buzunarul: Cum sunt FURAȚI românii cu prețul „protejat” al gazelor

Costul utilităţilor a devenit una din marile probleme ale românilor pentru că acestea s-au scumpit accelerat în ultimii ani. Ascunse sub imperativul dictat de Comisia Europeană, liberalizarea pieţei de energie şi a celei de gaze a permis companiilor furnizoare să-şi umfle profiturile, de multe ori incorect, profitând şi de indiferenţa sau incompetenţa celor de la Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE). Modul în care sunt stabilite tarifele, de ce la noi cresc când trendul european este de scădere  sunt întrebări la care ANRE nu ne-a oferit răspunsuri clare niciodată. Consumatorul român a fost obligat să bage tot mai adânc mâna în buzunar şi să achite facturile, astfel că am ajuns să avem cele mai mari tarife la utilităţi din Uniunea Europeană în raport cu puterea de cumpărare. În faţa acestor realităţi, poate cei de la ANRE se vor trezi.

Dumitru Chisăliţă este, în prezent, administratorul Societăţii Naţionale de Gaze Naturale Romgaz şi membru al Consiliului Consultativ al Ministerului Energiei pentru elaborarea noii Strategii Energetice a României. Deţine atestatul de expert tehnic extrajudiciar și consultant în domeniul petrol şi gaze eliberat de Asociația Experților Europeni Agreați,  Paris. Începând cu anul 2010 este doctorand la Université de Technologie de Belfort Montbéliard, Franța, cu tema L’histoire de gaz naturel. Din 2008 până în prezent este şef de lucrări la Universitatea de Construcții din Brașov. De asemenea, este membru al Societății Inginerilor de Petrol și Gaze (SIPG), membru al Asociației Inginerilor şi Instalatorilor din România (AIIR) și președintele Societății Inginerilor din domeniul Gazelor Naturale din cadrul AGIR.

Rep: Recent, Curtea de Conturi a dat publicităţii un raport exploziv despre ceea ce se întâmplă pe piaţa de energie. Distribuitorii au umflat artificial facturile, nu şi-au respectat programul de investiţii şi multe altele. De ce a închis ochii ANRE la toate aceste lucruri când rolul său este tocmai să vegheze la respectarea lor?Care este situaţia pe piaţa gazelor?

În sectorul gazelor naturale legea a devenit un moft, ea se aplică ocazional şi numai după bunul plac al unora. Indiferenţa faţă de lege, „lucrul cu pumnul prin lovirea mesei”, „încordarea muşchiilor de oţel”, manipularea şi credulitatea românilor caracterizează desfăşurarea acţiunilor pe această piaţă. Această abordare se referă nu doar la ANRE, ci şi la alte instituţii. Consider că este rodul unei erori sistemice în care ne găsim de ani buni. România a funcţionat înainte de anul 1989 pe baza tezelor şi directivelor de partid. După anul 1990 s-a schimbat proprietatea, dar lucrurile nu s-au schimbat. Au fost camuflate abordările, dar au rămas practicile.

Privatizarea, liberalizarea, principiile de guvernanţă corporative etc. au făcut ca practicile de ieri să fie „problemele de astăzi”.

Sesizate de bloggeri de ani buni, dar văzute doar când  o instituţie de stat – Curtea de Conturi – le-a oficializat. Îmi aduc aminte cum în anii 2000-2004, după spargerea Romgaz, a existat o politică de stat, pe faţă, prin care „în numele construirii pieţei de gaze şi a mediului privat” anumite firme private foloseau mijloacele fixe şi personalul firmelor rezultate din spargerea Romgaz, dar făcând profit la firmele private, totul sub privirile instituţiilor de control.

REP: Problemele de astăzi vin din „soluţiile” de ieri...

Ne frământăm astăzi să descoperim cauzele problemelor noastre când tot ce ar trebui să facem ar fi să aruncăm o privire la soluţiile găsite la unele probleme din trecut.

Spargerea companiei Romgaz a determinat distrugerea unui sistem funcţional, este adevărat etatist, dar aceasta s-a realizat înaintea construirii noului sistem bazat pe economia de piaţă.

În fapt, haosul de astăzi din piaţa de gaze îşi are originea în decizia luată în anul 2000.

Privatizările strategice au determinat eficientizarea activităţii şi creşterea productivităţii muncii în aceste companii, dar fără ca reducerile de costuri să se regăsească în bugetul de stat (prin dividende, impozit pe profit etc.) sau în funcţionarea pieţei ori în reducerea de preţ.

Instituţiile publice sunt făcute copy-paste după cele din Occident, dar populate politic şi folosite pe post de „comando” în spatele duşmanilor politici sau al concurenţei nedorite. Trecerea sistemului etatist la cel capitalist în sectorul gazelor naturale rămâne, după 25 de ani, departe de înţelegerea managerilor actuali, care caută (în puţinele momente când o fac) doar îmbunătăţiri pe termen scurt. Ceea ce a greşit şi continuă să greşească ANRE (creditându-l cu bună-credinţă) este desconsiderarea unităţii fundamentale, oamenii.

REP: Şi preţul gazelor naturale a înregistrat o creştere în ultimii ani. Cât de corect s-a făcut liberalizarea pieţei?

Liberalizarea pieţei gazelor pentru clienţii noncasnici, derulată în anul 2015, a scos în evidenţă practici prin care furnizorii au impus clauze comerciale păguboase pentru clienţi. Ele se reflectă în costul gazelor care diferă faţă de preţul din contract. Clienţii noncasnici, care au iniţiat negocieri cu furnizorii de gaze naturale, au avut în vedere negocierea preţului. Furnizorii care au definit profilul clientului au reacţionat rapid şi au oferit gaze la preţ „atractiv”, profitând de naivitatea clienţilor în interpretarea clauzelor contractului. Astfel, li s-au întins clienţilor o serie de „capcane”, aducând costurile specifice cu gazele naturale peste preţul pe care clienţii l-au îmbrăţişat rapid. Piaţa consumatorilor casnici trece printr-o altfel de dramă.

Dezinformarea şi manipularea opiniei publice favorizează anumite companii să câştige sume mari de bani.

Aşa-zisa protecţie prin stabilirea unui preţ reglementat pentru populaţie nu face decât să extragă mai mulţi bani din buzunarul oamenilor. Trist este că rezultatul acestei practici a unor companii nici măcar nu este împărţită cu statul care o favorizează (o parte din banii nemeritat încasaţi de la populaţie nici măcar nu se mai întorc sub formă de impozite sau alte taxe la stat). Preţul special al gazelor pentru protecţia populaţiei, în mod paradoxal, este mai mare decât preţul gazelor pe piaţa liberă! Pentru a vă convinge de modul în care clienţii protejaţi plătesc mai mult decât clienţii neprotejați, vă prezint două facturi din aceeaşi zonă, de la acelaşi tip de consumator casnic, unul achiziţionând gaze de pe piaţa liberă, la un preţ de 102,45 lei/MWh, celălalt de pe piaţa reglementată, la un preţ de 130,1 lei/MWh! Populaţia „protejată” de autorităţile române plăteşte anual cu 829 lei mai mult decât persoanele care nu se lasă protejate (au plecat în piaţa liberă). O analiză a preţului gazelor pe piaţa reglementată arată că în perioada 1999-2014 acesta a crescut de 18,2 ori, în timp ce pe piaţa liberă s-a înregistrat o creştere de 12,8 ori.

Inventivi la umflatul facturilor

Rep: Dumneavoastră derulaţi la nivel naţional campania Preţ Corect La Gaze. Unde au greşit şi continuă să greşească autorităţile?

Campania de informare Preţ Corect La Gaze, începută în anul 2015 pe bază de voluntariat, are ca scop realizarea unei pieţe funcţionale a gazelor şi obţinerea unor preţuri corecte la gazele achiziţionate, dar şi pentru a răspunde clienţilor cel puţin la întrebările: Cine poate obţine  preţul corect la gaze? Cum poţi obţine preţul corect la gaze? Când poţi obţine preţul corect la gaze? De ce să ai preţul corect la gaze?

Din chestionarea consumatorilor întâlniţi au rezultat următoarele: semnarea noului contract a fost doar o formalitate pentru majoritatea clienţilor, iar schimbarea furnizorului şi a principalelor clauze contractuale a fost mică raportată la numărul total de consumatori noncasnici. Lipsa dorinţei de schimbare a furnizorului, determinată de dezinformare, este de circa 60% la nivelul consumatorilor industriali şi de aproximativ 25% la nivelul instituţiilor publice.

Rep: În ultimii ani creşterea preţului gazelor a fost singurul proiect propus românilor. De ce?

Din cauza lipsei de interes faţă de problemele reale din acest sector. Nimeni nu a luat acele măsuri care puteau determina scăderea costurilor şi, implicit, a preţurilor la consumatorul final. Acest lucru s-a datorat și lipsei de reacţie a societăţii şi a deturnării atenţiei opiniei publice către false probleme, aruncându-se vina pe alţii. Creşterea preţului, ca urmare a calendarului de dereglementare care a vizat producţia internă, a determinat scăderea cererii şi creşterea tarifelor de transport, distribuţie şi înmagazinare. Creşterea tarifelor a determinat creşterea preţurilor, creşterea preţurilor va determina scăderea cererii, scăderea cererii va determina creşterea tarifelor. Am intrat într-o spirală care se va termina doar la momentul colapsului sistemului gazier. Cu toate acestea, autorităţile continuă să discute despre aceeaşi teză: creşterea preţului la gaze. În antiteză, consider că acceptarea problemelor reale, într-un mod profesionist, ar trebui să facă din preţul corect la gaze proiectul asupra căruia trebuie să se concentreze autorităţile.

 
Rep: Şi la gaze este încărcată artificial factura consumatorului casnic? Daţi-ne câteva exemple de nereguli.

Sub masca realizării unui preţ scăzut pentru populaţie, unii furnizori, folosindu-se de modul în care se stabileşte preţul reglementat şi de firmele-căpuşă ai căror acţionari sunt tot ei, îşi externalizează profiturile. Profituri realizate pe umerii populaţiei şi în detrimentul statului. La noi, stabilirea preţului gazelor pentru populaţie are la baza o metodă care ia în considerare raportarea costurilor pe care un furnizor pretinde că le are la cantitatea care se vinde către populaţie, la care se adaugă o marjă de profit fixă, garantată de stat. Astfel, furnizorul „aduce la ANRE facturi care justifică costurile sale”, care trebuie să fie achitate de populaţie, printr-un preţ stabilit de instituţiile statului (un preţ care ar fi trebuit să protejeze populaţia este umflat cu costuri fictive).

Rep: Se tot vorbeşte de potenţialul Marii Negre. În actuala conjunctură a preţurilor la petrol şi gaze este fezabilă exploatarea lor într-un interval de timp acceptabil, să zicem până în 2020?

În opinia mea este exclusă exploatarea acestora până în anul 2020, atât din punct de vedere tehnic, cât şi din perspectiva cererii pe piaţă. Dar o problemă la fel de importantă, precum exploatarea, este şi valorificarea acestor gaze. Astăzi, plecând de la o falsă impresie asupra „independenţei energetice a României”, teza vehiculată peste tot este exportul gazelor naturale din zăcămintele existente în Marea Neagră. În ultimii ani, România a trecut de la o extremă la alta. De la nu exportăm nimic, la multitudinea proiectelor naţionale de export. Ambele abordări sunt la fel de păguboase, vulnerabilizând ţara şi necreând valoare adăugată formelor primare de energie. Ţările prospere şi stabile ale lumii nu-şi bazează economia într-o proporţie mai mare de cel mult 50% pe exportul de energie primară. Ţările subdezvoltate şi cu o vulnerabilitate mare îşi bazează economia pe vânzarea de resurse sau forme de energii primare. Ţările din prima categorie continuă să se dezvolte şi să asigure prosperitate naţiunii, cele din a doua categorie continuă să sărăcească!

Escrocherii cu firme-căpușă

„Mecanismul inventat de unii furnizori, în urmă cu 10 ani, pentru „stoarcerea” banilor, este următorul: furnizorul a înfiinţat mai multe SRL-uri (direct, indirect etc.) sau firme-satelit pe care le controlează pentru servicii juridice, contabilitate, IT, studii, cursuri, pregătire resurse umane, consultanţă, consiliere etc. Acestea nu sunt supuse legislaţiei din domeniul gazelor sau legislaţiei specifice achiziţiilor publice. În fapt au realizat un instrument de căpuşare a propriei societăţi.  Furnizorul a încheiat contracte de prestări servicii cu aceste firme pe care le controlează, la valori exorbitante, externalizând astfel veniturile obţinute de pe piaţa gazelor. Ulterior, furnizorul prezintă aceste facturi la ANRE, justificând că trebuie stabilit un preţ mare pentru populaţie, astfel încât să acopere aceste costuri. Populaţia primeşte în acest mod un preţ mai mare cu până la 27% faţă de preţul pieţei libere, furnizorul plăteşte facturile SRL-urilor sale obţinând, pe lângă profitul garantat de stat (7%), încă de până la două ori mai mult profit prin această inginerie (escrocherie). Totul pe baza preţului plătit de populaţie.”

Sondaj în cadrul campaniei „Preţ Corect La Gaze”

„Comentând aceste rezultate, putem observa că ele se găsesc în antiteză cu succesul liberalizării pieţei consumatorilor noncasnici prezentat de autorităţi. Chiar dacă mulţi au semnat un nou contract de furnizare a gazelor naturale, în circa 80% din cazuri acesta nu a constat într-o negociere. Numărul  consumatorilor care au obținut prețuri mai bune este de aproximativ 5%, pentru consumatorii industriali, și de 2% în cazul consumatorilor instituționali. Schimbarea furnizorului și a principalelor clauze contractuale a fost mică raportată la numărul total de consumatori noncasnici”, spune Dumitru Chisăliță.