„Doctor cu o teză despre Formele deschise în artă, Edgar Papu a rămas (din păcate) în memoria publică mai ales ca inventator și promotor al protocronismului românesc, conceput ca alternativă polemică la sincronismul lovinescian. Etnic evreu convertit la catolicism sub influența lui Vladimir Ghika, frate al Letiției Papu (scriitoare realist-socialistă), umanist neoclasic și spiritualist modern, Edgar a publicat înainte de 1945 câteva volume nedrept uitate azi: Răspântii. Forme de vieață și cultură (1937), Soluțiile artei în cultura modernă (1943), Giordano Bruno. Viața și opera (1947), fără a mai vorbi de volumele filosofice în colaborare”, sesiza istoricul și criticul literar Paul Cernat într-un portret schițat esteticianului Edgar Papu.
Exaltări românești
Facem loc acuarelelor: „Condamnat politic în 1958 după interludii ca universitar și cercetător de nișă, recuperat în perioada destinderii și marcat de un complex al integrării (ar fi prea mult să vorbim despre ură de sine), profesorul Papu va lansa ideea protocronismului românesc (pentru început în literatura veche) printr-un studiu din revista Secolul 20 (1974), cu recidive programatice la nivelul unui întreg volum (Din clasicii noștri, 1978) unde, în ton cu noile tendințe ale regimului, exaltă precursoratul ignorat pe plan internațional al culturii române în diverse domenii, mai ales în literatură (unii comentatori au identificat în această teorie a compensării complexelor de inferioritate culturală o fuziune între naționalismul interbelic și stalinismul târziu, dar lucrurile sunt mult mai complicate)”.
Un idealist iubit de studenți
În continuare: „Volumele Motive literare românești și Lumini perene. Excursuri despre clasici români vor duce mai departe promovarea preeeminenței culturale a românescului. Omul, de o mare candoare și erudiție, iubit de studenți și considerat, pe drept cuvânt, un idealist naiv, a fost deseori hazardat în speculațiile sale (captiv logicii coloniale pe care o denunță, protocronismul e, într-adevăr, irelevant și în multe privințe aberant, chestiunea raportului dintre culturile dominante și cele periferice neputând fi discutată ca în științele exacte). În schimb, rămân repere ale comparatisticii autohtone excelentele monografii despre baroc și romantism, reflexe târzii ale «existențialismului» interbelic (Barocul ca tip de existență, Existența romantică)”.
Anexat de tandemul Barbu-Vadim
Mai mult: „Volume de bun nivel sunt și Apolo sau ontologia clasicismului, excursurile cultural-stilistice din Evoluția și formele genului liric și Despre stiluri și, last but not least, Poezia lui Eminescu (1979), de neocolit în bibliografia poetului. Transformarea protocronismului în ideologie oficială de către aripa naționalistă a lui Eugen Barbu-Mihai Ungheanu & Co, ca și anexarea lui Papu de către echipa Barbu-Vadim Tudor după 1990, au dus la la stigmatizarea acestuia în lumea liberală (în mod deprimant, opera sa nu a fost deloc reeditată, până de curând)”.
Se impune reconsiderarea
Ultimele comentarii marca Paul Cernat: „În ultimii ani, i-a apărut un volum de Memorii cu portrete amabile și evocări benigne. O documentată carte-reabilitare a publicat fiul său Vlad-Ion Papu; mă tem însă că suspiciunea de partizanat pro-domo o va face necreditabilă. Oricum, reconsiderarea acestui cărturar eminent n-ar mai trebui să întârzie”.
Ce înseamnă protocronism
Protocronismul este un curent de idei opus sincronismului, care susține (de multe ori în mod nejustificat) anticiparea românească a unor creații artistice și științifice universale. Edgar Papu a mizat în special pe literatura urmașilor lui Caragiale și Eminescu.
Blestemul roșu
Refuzul de a se înrola în Partidul Comunist și raportul Comisiei de epurare a Centrului universitar Iaşi (condusă de Cristofor Simionescu) i-au pecetluit definitiv destinul lui Edgar Papu. Dat afară din învățământ, nevoit să presteze munci de colaborator (a contribuit astfel la redactarea primului volum al Dicţionarului general al limbii române, 1951-1953), profesorul fin a rămas toată viața, inclusiv după 1989, în umbra profilului creionat de cerberii Securității: „Edgar Pappu… element idealist, mistic şi nesigur…; nu se recomandă reintegrarea sa în învăţământ… ; să i se acorde drept de semnătură… ; să fie lăsat să se îmbogăţească, dar fără statut social”.
Colac de la Tudor Vianu
Și totuși, în perioada 1953-1961 studentul preferat al lui Tudor Vianu are și un dram de noroc. La intervențiile reputatului critic literar (împăcat cu vremurile și diriguitorii vremelnici), Edgar revine la Facultatea de Litere şi Filosofie din București ca lector doctor, cu drept de curs la Catedra de „Istoria şi comparaţia marilor literaturi” (Literatură comparată), asigurând interimatul la Cursurile speciale ale prof. Vianu. Printre cursurile susţinute în cei opt ani de carieră se evidenţiază cel de Istoria literaturii latine, Lirica italiană a Renaşterii sau Teatrul clasic spaniol. Introduce la seminarii inovaţia foarte gustată de către studenţi a lecturii pe roluri a operelor studiate, într-un spectacol cvasi-teatral susţinut de către tineri actori. Minunat profesor, nu?
Don Quijote, cu spatele la sobă
„Pe lângă seminariile universitare - rememora Vlad-Ion Pappu, fiul profesorului -, organiza o seamă de colocvii sau de discuţii libere cu studenţii cei mai înzestraţi, în cămăruţa sa din casa parohială din curtea Bisericii Floreasca de pe Calea Dorobanţilor (unde locuia la socrul său, preotul Lupaşcu Andreescu). Pe aici s-au perindat o seamă de figuri marcante care s-au decantat din succesivele generaţii de studenţi, începând cu generaţia lui Virgil Cândea şi continuând cu mai tinerii Nichita Stănescu, Aurel Covaci, Matei Călinescu, Petru Popescu și alţii. În aceeaşi cămăruţă, unde nu era loc pentru o masă, a tradus volumul secund din Don Quijote, aşezat pe un scăunel pentru sprijinit picioarele, cu spatele la sobă, aşternând pe pat un atlas cu coperţile cartonate în chip de pupitru de scris… Banii pentru această traducere (5000 de lei a căror plată s-a amânat până în 1962) i-au fost confiscaţi după arestare”.
Încarcerat într-un grajd din Bacău
La 15 decembrie 1961, după ani buni de intrigi, denunţuri, șicane, intimidări și provocări ce vizau, toate, îndepărtarea sa de la Universitate, Edgar Papu este arestat. Acuzația? „Înaltă trădare şi tentativă de răsturnare a ordinii sociale”, plus „omisiune de denunţ” (în cursul unei anchete de drept comun, Radu Hâncu, asistent la Catedra de limbi clasice, „îşi va aminti” că în iarna lui 1957 i-a împărtăşit lui Papu proiectul unui complot care ţintea răsturnarea guvernului şi alcătuirea unui cabinet în care i se promitea portofoliul Culturii!). Condamnat la opt ani de închisoare, confiscarea averii şi la doi ani pierderea drepturilor civile, Papu va fi amnistiat în iunie 1964. Şi-a ispăşit condamnarea la penitenciarul din Bacău (în grajdurile din jurul oraşului, unde se schimbau altădată caii de poștă), îndurând tortura suplimentară de a fi încarcerat în aceeaşi celulă cu denunţătorul.
Sclav pe doi bani
După amnistiere, Edgar Papu nu este reprimit la Universitate, nici nu i se oferă șansa unui nou loc de muncă, aşa că se vede nevoit să accepte colaborări fără drept de semnătură. În acest regim va lucra la traducerea „brută” a „Infernului” din Divina Comedie, obţinând - îşi amintea - după trei luni de muncă istovitoare un onorariu de 900 lei, în timp ce traducătoarea en titre, Eta Boeriu, primea Premiul de Stat şi 80.000 de lei. De asemenea, a mai fost şi „negrul” Mariei Banuş pentru volumul „Din poezia de dragoste a lumii”... Viața câinească avea să curgă nestingherită inclusiv după 1990, când eșalonul 2 al defunctului PCR a preluat puterea în România.
115 ani se vor fi împlinit pe 13 septembrie 2023 de la nașterea lui Edgar Papu (30 de ani de la moarte, pe 30 martie 2023)
Edgar Papu a rămas (din păcate) în memoria publică mai ales ca inventator și promotor al protocronismului românesc, conceput ca alternativă polemică la sincronismul lovinescian”, Paul Cernat, istoric literar
Omul, de o mare candoare și erudiție, iubit de studenți și considerat, pe drept cuvânt, un idealist naiv, a fost deseori hazardat în speculațiile sale”, Paul Cernat, istoric literar
Transformarea protocronismului în ideologie oficială de către aripa naționalistă a lui Eugen Barbu-Mihai Ungheanu, ca și anexarea lui Papu de către echipa Barbu-Vadim Tudor după 1990, au dus la la stigmatizarea acestuia în lumea liberală”, Paul Cernat, istoric literar