Riscul de eroare a prognozelor tranșante pentru Noul An, foarte par, poate fi diminuat dacă ne întoarcem în timp, să revedem ceea ce prevesteau pentru 2023 analiștii „cei mai siguri”. Viziunile catastrofice ale marilor clarvăzători erau susținute, ca de obicei, de „știința” numerologilor trecuți în codul ocupațiilor legale din România. Intrăm, așadar, în 2023, cu puține speranțe: corul prorocilor anunța o apocalipsă a prețurilor, recesiunea generalizată, spectrul foametei planetare fiind diminuat de rețetele cu făina de greieri. Războiul din Ucraina urma să ia turnură atomică, conflictul China-America era iminent după o invazie a Taiwanului; Baba Vanga trimitea de pe lumea cealaltă avertismentul că vine războiul bacteriologic și un nor uriaș va acoperi Planeta. O bucurie solidă vesteau generalii americani pensionari care anunțau ofensiva devastatoare a trupelor ucrainene care eliberau Crimeea; înfrângerea militară a Rusiei sufocate de sancțiuni îl silea pe Putin la fuga rușinoasă din Kremlin, răsturnat de furia populației. Carmen Hara, sub povara ghiulurilor etalate pe skype din America, era și ea subjugată de spaima inflației catastrofale care plasa deceniul cu „ani fatidici” și ne spunea cu mare precizie că „banul are o vibrație energetică”, urmând purificarea monetară, deci dispariția dolarului, leului și a monedei europene. Specialiștii în politica românească dădeau ca sigură ruperea coaliției pentru că rotația nu se făcea conform angajamentelor de loialitate liberalo-pesediste, dar ca să ne treacă supărarea pe austriecii aroganți, deveneam „șenghenioți” cu drepturi depline.
Ceea ce era dat „ca sigur pentru 2023” nu s-a întâmplat. Inflația s-a mai potolit, păpica ne-a ajuns, spasmele sociale se amână pentru alte ocazii. Războiul din Ucraina s-a fixat în poziții greu de străpuns de ambele părți; a apărut însă ca un trăsnet, fără să fie intuită de cele mai performante servicii de spionaj, lovitura dată Israelului de Hamas, urmată de o pacificare sângeroasă, de lungă durată, în Gaza.
Cu toată experiența atâtor previziuni ratate pentru anul 2023, nu sunt puțini cei care se avântă să continue cu livrarea la plic a viitorului. Ghiocul e mai tare ca AI, iar inteligența persoanelor fizice în scădere abruptă, conform testelor PISA, acceptă cu mare plăcere „adevărurile” scoase din pălărie.
Pentru a nu cădea și noi în păcatul „scenaritei” ne limităm să prezentăm succint evenimentele sigure din 2024 care pot influența starea României, țară prin dimensiuni și forță din clasa IMM-urilor la scară planetară. Vrem, nu vrem, cu toată mândria noastră funciară, suntem obligați să privim cu atenție ce se întâmplă în marile capitale, cele din categoria „multinaționale”. Aproape două treimi din populația lumii este chemată la vot în acest an. Statele Unite, Rusia, India, Marea Britanie și multe alte țări își aleg conducerile. Barometrul unor evenimente dirijate de rezultatul alegerilor este pornit în 2024 de Taiwan și are ca punct de reper global alegerile din SUA, din noiembrie.
Spectacolul american repetă lupta din 2020, urcată după patru ani la cote care ating punctul de explozie prin prestația și ideile lui Trump, pentru a cărui blocare spre Casa Albă sunt deschise culoarele întortocheate ale justiției. De rezultatul din noiembrie depinde nivelul de angajare al SUA în conflictul din Ucraina, dar și viitorul NATO. Pentru Putin, alegerile prezidențiale din martie vor fi o formalitate, așa încât nu vor urma schimbări de poziție. Uniunea Europeană vrea să-și arate mușchii anemici și neantrenați pentru efort militar propriu prin desenarea de programe care să-i asigure un scut protector față de agresivitatea Rusiei. Ucraina are acest rol, dar fără NATO, flancul de Est și Marea Neagră sunt vulnerabile. De aceea alegerile europarlamentare au o miză în creștere, configurația parlamentului continental și a instituțiilor de la Bruxelles putând da un semnal de coeziune sau, dimpotrivă, de exacerbare a suveranismului care avantajează Rusia. În 2024 se clarifică și puterea de atracție a BRICS, organizație a Sudului care are de la 1 ianuarie noi membri cu forță economică și poziții geostrategice esențiale în echilibrul global. Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite vin cu bani și petrol, iar Etiopia deschide drum Chinei și Rusiei pentru baze militare în Cornul Africii.
În România, marea miză a alegerilor se plasează în votul la prezidențiale. Până acum nu există candidaturi asumate, deși Geoană și Ciolacu au discursuri și prezențe publice de candidați pentru Cotroceni. Runda de europarlamentare și locale va încălzi atmosfera și interesul populației pentru alegeri, oamenii fiind preocupați în primul rând de problemele existenței zilnice și mai puțin la programele partidelor. Trupa lui Simion promite marea cu sarea, salarii mari la tot cartierul pe care le va plăti cu aer, pentru că este împotriva taxelor și impozitelor „care sug sângele poporului”. Alți politicieni nu se înghesuie să-și etaleze proiectele, dar din „vorbe” vom trimite la Bruxelles pe „cei mai europeni dintre români”, asta după ce ne-am asigurat că la primării se vor instala „cei mai gospodari” dintre semenii noștri. Apoi, cu o sită și mai deasă se va forma parlamentul bicameral, aleșii urmând să se sacrifice, fără spor de periclitate, pentru a fi colegi pentru încă patru ani cu madam Șoșoacă - singura certitudine a scrutinurilor multiple care nu o vor lăsa pe dinafară. Rămâne astfel de bifat postul de la Cotroceni, unde din 2004 tot dăm „gherle”, termen binecunoscut jucătorilor de table ocoliți de norocul zarurilor. Ne ferim de pronosticuri pentru că nu știm la ora asta cine sunt cei care se vor pune pe lista prezidențialelor, sondajele făcând un joc „în orb” doar cu nume „posibile”.
„Continutate” fiind cuvântul de ordine, apare cu șanse mari de reușită o guvernare a aceleiași coaliții, cu rotații la Palatul Victoria. Suportul de competență și analiză în politica economică va veni tot de la Banca Națională, de unde se mai pune frână, prin mijloacele monetare, promisiunilor electorale și unor măsuri cu efect inflaționist care emană de la Guvern. Neavând ambiții politice, „Școala din Strada Doamnei”, formată și consolidată în timp de Mugur Isărescu, rămâne o ancoră de stabilitate valabilă și funcțională și în 2024, toate instituțiile constituționale având nevoie de acest reper.
Din actualul Executiv sunt de urmărit miniștrii care au gestiunea „pachetelor de cadouri” sau pe care se descarcă supărarea cetățenilor. Marea reformă a pensiilor, programele de investiții din transporturi și energie fac din miniștrii de linie vedete publice, în stare să anuleze impactul negativ al măsurilor fiscale puse în cârca lui Boloș, care absoarbe cu calm ecumenic nemulțumirile.
După cum vedem, în 2024, și la noi, și la alții, nu apar personaje noi care să răstoarne ordinea națională sau mondială. Marile figuri care își dispută puterea sunt aceleași, așa încât schimbările la nivel global se vor rostogoli doar prin forumurile de la Davos. Dacă lucrurile nu vor fi tulburate de evenimente exterioare majore, 2024 poate fi un an mai bun decât 2023, dacă ne obișnuim cu zumzetul dronelor care cad prin Deltă! Cităm, ca o concluzie, tot din Glossa eminesciană: „Nu spera și nu ai teamă/ Ce e val, ca valul trece”.