„Dacă Europa vrea să rămână un jucător global, trebuie să dovedească faptul că, asemenea Statelor Unite și Chinei, poate suporta dureri economice pe termen scurt pentru a-și apăra interesele strategice pe termen lung” susține într-un recent comentariu David Amiel, deputat în Adunarea Națională a Franței din partea partidului Renaissance.
El crede că Europa e pusă sub presiune de un aliat care devine agresor. Războiul comercial declanșat de administrația Trump împotriva Europei a fost o trezire brutală, dar necesară. Deși SUA rămân, oficial, un partener transatlantic, noua sa politică comercială – bazată pe tarife punitive și un discurs agresiv – arată că interesele proprii primează în fața oricărei alianțe istorice. Dar Amiel crede că „tarifele impuse de Trump echivalează cu a-și împușca propria economie în picior, fără a reduce dezechilibrele de cont curent, care reflectă în principal rata scăzută de economisire a Americii”. Însă intimidarea și extragerea de concesii par a fi scopuri în sine pentru administrația americană, transformând o chestiune comercială într-una profund politică ce are drept consecință consolidarea ideii că Europa este un pion negociabil, nu un partener de egalitate.
Pe celălalt front, provocarea Chinei nu mai surprinde de mult pe nimeni, dar e cu atât mai periculoasă. De la aderarea la Organizația Mondială a Comerțului în 2001, China a atins niveluri de productivitate comparabile cu economiile avansate, însă fără a adopta standardele sociale și salariale occidentale. „Această combinație – tehnologie de nivel Silicon Valley, costuri ale muncii specifice unei economii în curs de dezvoltare și o forță de muncă uriașă – face din China un adversar formidabil”, subliniază David Amiel. Competitivitatea industrială europeană este amenințată nu doar în domeniile clasice, ci și în sectoare de vârf precum industria auto, chimică, farmaceutică și echipamentele industriale.
Amiel avertizează că „acceptarea cererilor nejustificate ale Americii ar putea fi bună pentru creșterea economică de luna viitoare, dar dezastruoasă pe termen lung”. De partea cealaltă, apropierea excesivă de China ar însemna o nouă formă de dependență, posibil chiar mai riscantă. În ambele cazuri, Europa riscă să fie transformată în vasal – riscă pierderea autonomiei strategice în fața marilor puteri economice ale lumii. Parlamentarul francez spune că, pentru a evita această soartă, Europa trebuie să acționeze concertat și - de exemplu - să convoace un forum excepțional dedicat unei strategii industriale și de creștere pentru următorii doi ani. Propunerile din raportul Mario Draghi privind competitivitatea europeană trebuie implementate cu accelerare, însoțite de investiții publice comune și o mai mare integrare economică.
Mai mult, Europa ar trebui să promoveze o „preferință europeană” în piețele strategice și să impună transferuri tehnologice obligatorii în anumite investiții, după modelul aplicat cu succes de China. Și, în contextul în care cadrul OMC devine tot mai irelevant, UE ar trebui să încheie acorduri comerciale cu economii nealiniate, în special din Asia de Sud.
Dacă vrea să evite transformarea într-un teritoriu de tranzacționat între marile puteri, UE trebuie să-și afirme vocea și interesele. David Amiel subliniază că „dacă UE vrea să nu se prăbușească în fața marilor puteri care o asediază, trebuie să arate clar că acest lucru nu este valabil pentru europenii de astăzi.”
În concluzie, Europa trebuie să scape dintre ciocan și nicovală.