Erorile au pornit de la faptul că niciuna dintre măsurile concepute de funcționarii din Ministerul de Finanțe și ANAF nu a avut în spate un studiu de impact, deși acest lucru este obligatoriu să stea la baza oricărei decizii cu efect economic. Am copiat ceea ce au făcut alții, fără a adapta măsurile la specificul național, unul caracterizat de o evaziune fiscală endemică. Rezultatul anilor de luptă cu evaziune este că deficitul de încasare a TVA a urcat în 2021 la 9 miliarde de euro, potrivit datelor comunicate de Comisia Europeană la sfârșitul lunii octombrie, faţă de 7,9 miliarde de euro în 2020, anul precedent din raport.
Deficitul de încasare a TVA se calculează ca diferența dintre TVA datorată și veniturile reale din TVA și el este generat de mai multe cauze, dar principala rămâne evaziunea fiscală. Surprinzător este și faptul că nici reducerea cotei TVA cu patru puncte procentuale în ianuarie 2016 şi cu încă un punct procentual în 2017 nu a avut darul de a crește gradul de conformare al companiilor. Un astfel de comportament arăta clar că indiferent de măsura luată, dacă ea nu este dublată și de controale în teren în zonele cu un mare risc de neplată, nu putem vorbi despre performanța colectării veniturilor la bugetului statului.
De exemplu, Guvernul a susținut că una dintre măsurile foarte bune pentru reducerea evaziunii fiscale este introducerea aparatelor de marcat electronice fiscale (AMEF) conectate la serverele ANAF. Astfel, toate entităţile economice care lucrează cu bani lichizi au fost obligate să-și monteze aceste aparate, pentru ca ANAF să știe în orice moment ce tranzacţii s-au desfăşurat prin intermediul fiecăreia dintre ele. Chiar și cu aceste case de marcat, rețeta evaziunii a rămas aceeași pentru cei obișnuiți să ocolească plata impozitelor. Firmele care nu bat în casa de marcat anumite produse luate fără factură își văd în continuare de evaziune lor. Același lucru este valabil și pentru firmele care prestează anumite servicii, în special către populație, ele evitând să factureze aceste prestații. Guvernul recunoaște astăzi că această măsură nu a fost chiar atât de eficientă pe cât a prezentat-o și, în consecință, a decis să treacă la înăsprirea amenzilor începând cu data de 11 noiembrie, în cazul în care sunt identificate sume nejustificate la utilizatorii de case de marcat. În esență, sunt vizați comercianții și prestatorii care nu emit bonuri fiscale sau care le emit cu valori inferioare prețurilor de vânzare, precum și cei care introduc în sau scot din unități sume de bani fără documente justificative. Pe deasupra, amenzile nu vor mai putea fi plătite la jumătate din cuantumul minim în termen de 15 zile.
De multe ori nu se realizează nicio analiză privind impactul acestor măsuri. Gradul de colectare este redus. O verigă care lipsește este chiar statul. Concurența neloială în domeniul TVA ne afectează și pe noi, antreprenorii corecți. ANAF trebuie să-și îndrepte atenția spre zona gri a economiei, nu să ne controleze tot pe noi, antreprenorii corecți.
Florin Jianu, președintele Consiliului Național al IMM-urilor din România
Proiectul E-factura, sistem obligatoriu de facturare electronică, a fost implementat etapizat, fiind iniţial obligatoriu pentru operatorii economici în relaţia cu autorităţile contractante ale statului, B2G (business to government), ulterior devenind obligatorie şi în contractele încheiate în relaţia B2B (business to business), în măsura în care acestea aveau ca obiect produse cu risc fiscal ridicat (legume-fructe, băuturi alcoolice, încălțăminte și îmbrăcăminte, produse minerale). Și aici însă performanțele sunt discutabile și nu pentru că sistemul nu ar fi unul bun, pentru că el, alături și de altele, a dus la reducerea evaziunii în alte state . „(…) singura explicație plauzibilă este că, la noi, cineva fură foarte mult, fără a fi deranjat de sistemul nostru de combatere a fraudei, sistem care pare complet neputincios”, spune expertul în fiscalitate Gabriel Biriș într-o analiză privind evoluția și cauzele neîncasării TVA-ului (GAP de TVA - n. red), publicată la începutul acestei săptămâni pe cursdeguvernare.ro. „Când spun «sistem» mă refer la toate instituțiile de forță ale statului (ANAF, DNA, DIICOT, SRI etc.), mai ales în contextul în care România are evaziunea înscrisă în lista de amenințări la siguranța națională încă din 2010, ceea ce ar fi permis o coordonare a luptei pentru combaterea evaziunii în chiar Consiliul Suprem de Apărare al Țării…”, mai subliniază Gabriel Biriș.
„Se poate face ceva, în contextul în care se pare că nu putem reduce furtul prin metode administrative, cel mai probabil din cauze ce țin de corupția profundă din sistemul de colectare? Evident că se poate, se și știe cum: prin generalizarea taxării inverse, măsură care este permisă, în anumite condiții statuate în Directiva UE 2018/1695. Dar, din nou: se poate, dar nu se face, România considerând că nu îndeplinește condițiile (nu știm care sunt argumentele, ANAF nepublicând niciun studiu cu privire la structura GAP-ului!), ceea ce este imposibil, în contextul în care estimările noastre arată că cel puțin 80% din GAP vine din operațiuni în B2B, nicidecum în B2C (business to consumer - n.red.)”, mai arată analiza citată.
De la 1 ianuarie 2024, este obligatorie raportarea facturilor electronice pentru toate tranzacţiile dintre companii, business to business (B2B).
Se poate remarca și că România este singura țară europeană care, în ultimii 3 ani (2019 - 2021), înregistrează creșteri ale GAP-ului, în contra trendului din toate celelalte state europene! Practic, de la minimumul înregistrat în 2018 (32,7%), GAP-ul nostru a crescut cu 4%, în contextul în care în această perioadă au fost introduse AMEF, RO-Efactura, RO-Etransport, SAFT.