Câțiva pui de daci le explicau altor copii, veniți să viziteze Măgura Uroiului, de ce poartă însemnele lupului și cum se vor bate părinții lor, în întrecerile care vor urma. Dac Fest 2022 a reunit, anul acesta, la Simeria, în județul Hunedoara, 13 asociații de reconstrucție istorică din mai multe țări, o mare familie a oamenilor îndrăgostiți de istorie, care trăiesc pentru a readuce periodic la viață trecutul, așa cum a fost.
Mâncărurile pregătite la foc de lemne din pădure, în apropierea corturilor dintr-o singură pânză, așa cum se făcea cu milenii în urmă, au ajuns, sâmbătă, la un concurs de gastronomie antică. Echipe de reconstrucție istorică din mai multe țări și-au prezentat delicatesele făcute după rețete găsite în arhivele muzeelor de arheologie și istorie, dar cu ingrediente care se pot găsi astăzi la magazine. Juriul concursului de gastronomie a fost format din alte personaje istorice care și-au luat rolul foarte mult în serios, la fel ca toți ceilalți participanți la festivalul Dac Fest 2022.
Tot așa s-au întâmplat lucrurile și la următoarele acțiuni din cadrul evenimentului de reconstituire istorică de la Măgura Uroiului: s-au vândut, s-au cumpărat și răscumpărat sclavi, gladiatorii au oferit publicului contemporan un spectacol ca acum două milenii, iar bătălia dintre daci și romani din anul 106 a fost reconstituită aproape integral, spre deliciul spectatorilor fascinați de acest melanj de știință, teatru interactiv și design care definește conceptul de „reenactment” - intraductibil în limba română, dar care s-ar putea reda ca „reconstituire” sau „reconstrucție”, repunere în act a istoriei.
Oameni care trăiesc pentru a recrea istoria
Fie că sunt daci, romani, sciți, sarmați, celți, druizi sau reprezintă alte popoare antice, participanții la festivalurile de reconstituire istorică au, de obicei, alte roluri în societatea contemporană, făcând „reenactment” din pasiune. Dar această pasiune a lor a devenit un mod de viață. S-au constituit într-o comunitate aparte, își organizează viața în funcție de calendarul de evenimente de „reenactment” din fiecare țară, se cunosc, sunt prieteni și se consideră o mare familie, chiar dacă în timpul luptelor de reconstituire istorică par a fi cei mai mari dușmani și chiar dacă reprezintă popoare care cu sute sau mii de ani în urmă s-au luptat aprig.
„Chiar dacă suntem din asociații diferite, ne cunoaștem între noi, suntem prieteni, suntem ca o familie. Totul a-nceput aici, la Măgura Uroiului, din inițiativa unui profesor universitar din Cluj-Napoca, de la Arte Plastice, Paul Cheptea, care a făcut o asociație de reconstituire istorică (Terra Dacica Aeterna – n.r.), și-a făcut un echipament de legionar (roman – n.r.), are și costumul lui Traian replicat aproape 1 la 1. Sunt 14 ani de când ne întâlnim periodic și creștem împreună. Unii colegi deja nu mai sunt, iar noi îi comemorăm când facem Focul Dacic (Rugul Dacic), la finalul primei zile de festival pe Măgura Uroiului”, a explicat, pentru Jurnalul, Raluca Oană, membră a asociației Terra Dacica Aeterna, dar și specialist în cadrul DGAMPT Hunedoara. Raluca a fost una dintre gazdele romane ale festivalului, o adevărată vedetă a evenimentului, prin ținuta ei care amintea de nobilimea Romei Antice, dar și datorită multitudinii de cunoștințe despre obiceiurile popoarelor antice, despre modul de viață al romanilor, vestimentație, obiceiuri, gastronomie și chiar substanțe pe care le foloseau pentru înfrumusețare, cu două milenii în urmă.
Asociația a avut și un cort pentru cosmetice, cu substanțe reconstituite conform rețetelor antice. „Cele mai scumpe parfumuri ale romanilor erau făcute din citrice, lavandă și rozmarin. Se foloseau parfumuri pentru că machiajele romanilor miroseau îngrozitor, fiind făcute pe bază de seu de oaie”, ne-a mai explicat Raluca Oană, în timp ce ne prezenta produsele cosmetice „handmade”, din ingrediente asemănătoare cu cele pe care le foloseau romanii, dar și puse în recipiente reconstituite conform descoperirilor arheologice.
Festivalul a debutat la Costești, la poalele cetăților dacice, dar a devenit internațional și s-a extins, ajungând la Măgura Uroiului – Cușma Dacilor de la Simeria, din inițiativa a trei oameni: Angelica Bălos, președinta filialei Deva a asociației Terra Dacica Aeterna, Radu Barb, care acum este director general al Direcției Generale de Administrare a Monumentelor și Promovare Turistică (DGAMPT) Hunedoara și Laura Oană, jurnalistă din Deva care a avut ideea să mute aici festivalul, când deja evenimentul căpătase altă anvergură față de faza incipientă. „De 8 ani ne întâlnim aici. De aici, de pe Măgura Uroiului, se văd și Munții Orăștiei, unde sunt cetățile dacice. Pe aici a trecut drumul roman, aici a fost localitatea Petris, foarte dezvoltată de romani, deci suntem într-un sit istoric”, mai spune reprezentanta asociației.
Vin din toate domeniile de activitate
Terra Dacica Aeterna s-a înființat în anul 2007 și a înregistrat numele festivalului „Sub semnul lupului” la OSIM. La Dac Fest 2022 au participat 13 asociații de reconstrucție istorică, atât din România, cât și din alte țări europene. Reconstituirea istorică este o modalitate excelentă de a ne aminti cum trăiau oamenii cu două mii de ani în urmă și de a descoperi adevărul istoric. „Ideea de a muta festivalul pe Măgura Uroiului a venit de la faptul că aici arheologii au organizat Ziua Porților Deschise, unde ne-au invitat și pe noi. Arheologilor le-a plăcut atât de mult ce au văzut că făceam noi, încât au vrut să se înscrie și ei în asociație. Totul a pornit de la Angelica Bălos. Ce facem noi părea nou la început, dar nu am descoperit noi fenomenul numit „reenactment”. În Germania începuse din 1905, în Marea Britanie există acțiuni de acest fel din 1972. Sunt două lucruri diferite: există reconstituirea arheologică, ceea ce presupune să fac o sabie pornind de la extragerea minereului de fier prin procedeele clasice, să folosesc experimentul arheologic și tot procesul tehnologic exact ca atunci. Ceea ce facem noi nu are o asemenea acuratețe, pentru că folosim materialele care deja există. Noi ne ocupăm de „reenactment”, care nu presupune o reconstituire atât de strictă, dar respectă adevărul istoric”, ne-a explicat Paul Cheptea, președintele de onoare al asociației, profesor la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca, departamentul Design.
Deși par desprinși din filmele istorice, mulți dintre luptătorii și meșteșugarii care participă la reconstituirea istorică, la acest tip de evenimente, au cu totul altfel de activități de zi cu zi. Unii ne-au mărturisit că simt că trăiesc două vieți în paralel, în două lumi diferite. Nu e ca și cum ar avea pur și simplu două tipuri de activități sau un hobby, pentru că „reenactment-ul” presupune un alt tip de implicare, o pasiune dusă la extrem. Nu e ca și cum ar juca într-o piesă de teatru, ci e mult mai mult, pentru că în timpul actului științifico-artistic, fiecare individ este mai mult decât un personaj fictiv, trăindu-și cu maximă implicare și pasiune o existență paralelă într-o altă perioadă a istoriei. „În asociația noastră avem mai mulți istorici și arheologi, dar în celelalte asociații sunt colegi din toate domeniile de activitate. Am avut colegi muncitori, șoferi de troleibuz, un judecător, bucătari profesioniști, foarte mulți profesori, inclusiv universitari, mulți artiști”, ne-a mai explicat Paul Cheptea. Astfel de asociații sunt create în continuare, fenomenul luând amploare în ultimii ani. În România sunt astfel de grupuri de „reenactment” în mai multe județe, mulți participând la diferite tipuri de evenimente de reconstituire istorică, pentru perioada antică și medievală. „Totul a-nceput din pasiune. Am participat la evenimente de acest fel cu mai multe asociații, dar anul acesta am înființat Asociația «Istoria Interactiva», la Piatra Neamț. Câțiva colegi de-ai noștri au făcut parte dintr-o asociație de la Iași, dar au preferat să vină la noi, pentru că avem aceeași viziune”, ne-a mărturisit Cristian Bârsan, unul dintre dacii liberi de la Dac Fest 2022.
Toți acești iubitori de istorie s-au întrecut în diverse concursuri cu specific antic, s-au luptat între ei, iar la final au sărbătorit împreună, încă o dată victoria asupra istoriei, prin prietenia lor, ca urmași ai celor care se războiau realmente cu două milenii în urmă. După lupte între gladiatori și dansuri ritualice, după cucerirea de către soldații romani a cetății dacice de pe Măgura Uroiului și după incantații și descântece care i-au readus la viață pe luptători, Focul Dacic – Rugul Dacic - a încheiat ziua a doua a festivalului, sâmbătă, cu atmosfera de sărbătoare specifică acestor festivaluri de reconstituire istorică. Cel de la Măgura Uroiului este unic în lume, prin anvergură, prin așezarea într-un sit arheologic special, dar și prin faptul că spre deosebire de festivalurile de același fel din celelalte țări, aici este evidențiată cultura dacilor.
Cea de-a XII-a ediție a Dac Fest a avut loc în acest weekend, în perioada 15-17 iulie, la Simeria, pe Măgura Uroiului. Festivalul a fost organizat de Asociația Terra Dacica Aeterna, Consiliul Județean Hunedoara, Primăria Simeria și DGAMPT Hunedoara.
Mai mult decât artă, e un mod de viață
Deși sunt prezentați ca simpli actori, cei care se ocupă de „reenactment” sunt oameni care retrăiesc istoria, reconstruind-o, schimbându-și comportamentul și modul de viață pe baza activității de reconstrucție istorică. Punerea în scenă a luptelor antice sau medievale nu este un act artistic, ci mai mult unul științific, un pas spre „show” a reconstituirii arheologice, dar care a mers mai departe, creând comunități de împătimiți ai redescoperirii istoriei. La Simeria, pe Măgura Uroiului, au participat asociații de „reenactment din Cluj, Deva, București, Alba Iulia, Zalău și Pitești, dar și din Italia, Bulgaria, Anglia, şi Polonia. Aceștia au readus la viață aspecte civile și militare din perioada daco-romană, inclusiv demonstraţii, tactici de luptă şi confruntări ale legiunilor romane, ale războinicilor daci şi ale şcolilor de gladiatori, spre deliciul publicului. În cele trei zile ale festivalului, la Simeria și pe Măgura Uroiului au ajuns peste 10.000 de vizitatori, veniți din toată țara și din alte țări europene.