Plecarea din țară a Sorinei, cu aparența de legalitate dată de instanțele din România, redeschide un subiect dramatic: exportul de copii. Cazurile în care judecători admit cu multă ușurință scoaterea din țară a minorilor aflați în disputa dintre soți, care s-au refugiat, împreună cu mamele, în țara natală pentru a scăpa de condițiile vitrege și violențele din partea tatălui, formează un veritabil roman cu lacrimi și suspine. Interesul superior al copilului este neglijat și se dă prevalență în soluții aspectelor birocratice ale domiciliului soților, fuga din fața bătăilor cu pruncii în brațe fiind considerată și sancționată de instanțe românești ca răpire internaținală de copii. CEDO a dat o replică drastică acestui mod golit de logica juridică.
Oana Carmen Iorga a părăsit Italia, împreună cu cei doi băieți minori, revenind la Tulcea, orașul natal, pentru a scăpa de teroarea unui soț violent, Ruigi Pier Luigi. Au fost deschise dosare în Italia și România pentru a soluționa disputa care avea în centrul ei copiii din căsătoria eșuată. Acest caz a fost prezentat pe larg în pagina juridică a publicației noastre în urmă cu o săptămână. De atunci am primit noi amănunte care adâncesc dramatismul situației mamei și a celor doi copii care nu au fost apărați de judecătorii din țară, ci au apelat, în disperare de cauză, la protecția CEDO. Reprezentați de avocatul Adrian Amuza,reclamanții - Oana Carmen Iorga și cei doi copii - au obținut la Strasbourg o soluție integral favorabilă, statul român fiind obligat, prin decizia din luna mai 2019, la plata unor despăgubiride 15.000 de euro.
Expertizele, ignorate de judecători
Tribunalul și apoi Curtea de Apel București au considerat, în soluții succesive, că italianul, dovedit ca un tată violent, care folosea bătaia și presiunile psihologice împotriva propriilor copii, are tot dreptul să-și recupereze minorii. Procesul de răpire internațională de copii a pus în evidență, în primul rând, lipsa de discernământ nu a copiilor, ci a unor adulți suiți pe piedestalul de judecători. Deși au fost reținute ca probe înregistrările video și audio ale “ședințelor” de bătăi de o violență extremă la care erau supuși copiii de tatăl lor, Luina Pier Luigi, judecătorii din București, sfidând evidențele și contorsionând realitatea, au apreciat că minorii nu sunt în pericol grav dacă vor fi returnați în Italia. Deciziile date de Tribunal și CA București sunt în totală contradicție cu Legea 272/2004, modificată și completată cu Legea 257/2013, art. 90, prin care sunt interzise săvârșirea oricăror acte de violență asupra copilului în mediul familial. Expertiza profesorului universitar Tudorel Butoi, prezentată instanțelor românești, are datele privind potențialul de risc, demonstrat pentru tipologia tatălui agresiv. “Violența fizică și psihică este aplicată constant copiilor cu loviri peste față și ceafă, lovituri cu încălțătorul de pantofi, lovituri cu piciorul - șuturi, lovituri care au produs sângerări”, menționează raportul de expertiză psiho-legală semnat de prof. Butoi. Acestea nu reprezintă însă pentru magistrații de la București un risc major. Cinismul se împletește cu deturnarea sensului declarațiilor din fața instanței depuse de un psiholog autorizat, expert Lucov Carmen. Judecătoarea de la Tribunalul București consemnează că loviturile cu mătura și cu încălțătorul aplicate minorului nu sunt periculoase, pentru că tatăl “nu îl bătea foarte tare”. O altă expertiză prezentată instanței arată că “tatăl utilizează ca metode de disciplinare a copiilor pedepse corporale, intimidare verbală, amenințări, injurii”. Aceste agresiuni reprezintă un risc grav de expunere a copiilor unui pericol cu consecințe asupra dezvoltării socio-emoționale - este concluzia unei anchete a experților, și ea ignorată de instanțele din Capitală.
Decizia CEDO, un pas spre adevăr
În 21 mai 2019, judecătorii CEDO au decis că Oanei Carmen Iorga și copiilor ei instanțele din România le-au afectat drepturile și, în consecință, vor primi despăgubiri de la stat. Hotărârea de la Strasbourg deschide calea spre un proces menit să rezolve definitiv situația copiilor, care, evident, nu pot fi returnați în Italia. Pașii juridici vor fi aleși de avocatul Adrian Amuza, care a reușit să aducă speranță pentru o mamă și cei doi băieți supuși terorii chiar și după ce s-au adăpostit în țara lor. Vom urmări în continuare evoluțiile în acest caz în care sperăm că rațiunea și interpretarea juridică vor fi precumpănitoare. Tatăl violent, prevalându-se de decizia de returnare, exercită asupra mamei și a copiilor acțiuni de amenințare și hărțuire, un dosar de cercetare penală fiind în curs de soluționare la poliția din Tulcea.
Complete de execuție * Magistrați cu probleme
Femei în robă, suflete de piatră
Este un mare semn de întrebare pe care cei judecați și sancționați în acest caz de răpire internațională de copii și l-au pus. Nu doar mama hărțuită de soțul abuziv, ci și avocații, care oricum văd multe, au rămas stupefiați de totala lipsă de omenie și minimă solidaritate umană a completelor de la Tribunal și Curtea de Apel. Cum poți să trimiți într-o țară străină, nu unul, ci doi copii, în “grija” unui tată violent, care le produce micuților traume și numai când îl văd în preajma lor? Dacă s-a acceptat sintagma unor “complete de execuție” care sunt spaima unor instanțe, este bine să le menționăm componența. “Profesionalismul” lor este pus la zid de Curtea Drepturilor Omului de la Strasbourg, care le-a demolat soluția. Judecătoarea Nicoleta Mărășoiu, care a dat prima sentință la Tribunal pentru returnarea copiilor în Italia, a fost susținută de colegele ei de la Curtea de Apel - o tripletă formată de Aneta Elena Popa, președinte, Mariana Hortolomei și Ioana Singh. Mărășoiu a mai dat o soluție cu cântec, într-o speță similară - cazul Alessia - când o mamă româncă, fugită de teroarea soțului, un magnat din Mexic, urma să fie despărțită de copil, fiind acuzată tot de răpire internațională de minori. De reținut că judecătoarele Mariana Hortolomei și Ioana Singh au dorit să fie promovate recent la Înalta Curte de Casație și Justiție, dar comisia le-a respins cererile pentru că nu îndeplineau condiția legală de 18 ani vechime în magistratură. Nu știau să socotească anii de prestație sau sperau că există o “scurtătură”, o dispensă de vechime, pentru că au livrat copii din România la export? Mărășoiu nu a putut aspira la promovare pentru că are în mapa profesională o sancțiune din cauza întârzierii lucrărilor.
Jurisprudența arată însă că la Tribunalul București și Curtea de Apel - instanțele desemnate să judece cazurile de răpiri internaționale de copii - majoritatea soluțiilor s-au dat în favoarea returnării minorilor care sperau să scape la ei acasă de urgia taților abuzivi. Acest “export de copii” voalat este legalizat de judecători, care au dat sentințe pe bandă rulantă: peste 50 de copii au fost returnanați în ultimii zece ani. La CEDO, prin soluția dată în favoarea Oanei Carmen Iorga, s-a spart un buboi. Presa internațională a sesizat noutatea și consecințele deciziei CEDO. Articole apărute în Italia, Franța, Ungaria, Polonia, Marea Britanie, Ucraina informează asupra deciziei din 21 mai, reținând ca o concluzie că “riscul grav de violență în familie constituie o excepție de la principiul de drept internațional după care un copil va fi returnat în locul său de reședință obișnuit”.