Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dacă în timpul primului său mandat Donald Trump a făcut din zidul de la granița cu Mexicul simbolul politicii sale antiimigrație, liderul american pare să mizeze acum pe un instrument mult mai puțin vizibil, dar cu un potențial juridic și politic mult mai mare.
Este vorba despre retragerea cetățeniei americane celor care au dobândit-o prin naturalizare.
Campania de denaturalizare lansată de Casa Albă nu este o noutate în legislația americană. Legea permite de zeci de ani retragerea cetățeniei, atunci când aceasta a fost obținută prin fraudă sau prin ascunderea unor informații esențiale.
Noutatea constă însă în amploarea fără precedent pe care administrația Trump intenționează să o dea acestei proceduri.
Departamentul Justiției și-a propus să deschidă cel puțin 250 de procese de denaturalizare într-un singur an, după ce, până la mijlocul lui 2025, inițiase deja aproape 90 de astfel de dosare. Prin comparație, administrația Joe Biden a deschis doar 24 de cazuri în patru ani, iar în primul mandat al lui Trump au existat puțin peste 100 de acțiuni în instanță.
Diferența nu este doar statistică. Ea marchează schimbarea filozofiei privind cetățenia americană.
Citește și Amenințările lui Trump capătă contur. SUA își revizuiesc prezența militară în Europa
De la măsură excepțională la instrument de politică publică
Timp de aproape șase decenii, retragerea cetățeniei a fost utilizată extrem de rar. Motivul îl constituie o hotărâre a Curții Supreme din 1967, care a limitat drastic posibilitatea statului de revocare a cetățeniei, stabilind că aceasta poate fi anulată numai dacă a fost obținută prin fraudă sau declarații false, făcute intenționat.
Această decizie a venit după excesele din perioada Războiului Rece, atunci când autoritățile americane utilizaseră denaturalizarea contra unor persoane considerate adversari politici, inclusiv sindicaliști, jurnaliști și persoane suspectate de simpatii comuniste.
Mesajul Curții Supreme a fost cât se poate de clar: cetățenia trebuie să fie unul dintre cele mai stabile drepturi ale individului, iar retragerea ei să reprezinte o excepție absolută.
Administrațiile republicane și democrate au respectat în mare măsură această filosofie. Între 1990 și 2017 au fost deschise, în medie, anual, doar 11 dosare.
Donald Trump schimbă însă această realitate, iar imigrația intră într-o nouă etapă.
În primul mandat, administrația Trump a extins aria infracțiunilor care puteau conduce la denaturalizare și a stabilit obiective numerice pentru investigarea cetățenilor naturalizați.
În noul mandat, ofensiva merge și mai departe.
Un memorandum intern al Departamentului Justiției cere procurorilor să acorde prioritate maximă acestor cazuri și introduce o formulare care permite inițierea procedurilor, ori de câte ori autoritățile apreciază că un dosar este „suficient de important”.
Pentru susținătorii administrației, această strategie urmărește exclusiv eliminarea persoanelor care au înșelat statul american și au obținut fraudulos cetățenia.
Casa Albă susține că sunt vizate persoane condamnate pentru infracțiuni grave, indivizi care și-au ascuns trecutul penal, persoane care au folosit identități false sau care au avut legături cu organizații teroriste.
În această interpretare, denaturalizarea nu reprezintă o sancțiune nouă, ci doar corectarea unei decizii administrative, luate pe baza unor informații false.
Pericolul ascuns al noilor indicații
Problema nu este însă atât cine este vizat astăzi, cât cine ar putea fi vizat mâine.
Foști oficiali ai Departamentului american al Justiției remarcă faptul că majoritatea dosarelor actuale seamănă cu cele promovate și în administrațiile precedente.
Noul memorandum introduce însă criterii suficient de largi încât să permită extinderea semnificativă a campaniei.
Mai mult, declarațiile repetate ale lui Donald Trump privind posibilitatea retragerii cetățeniei unor adversari politici, inclusiv congresmenei Ilhan Omar, au alimentat temerile că instrumentul juridic ar putea dobândi foarte rapid și o dimensiune politică.
Din punct de vedere constituțional, o asemenea evoluție ar deschide una dintre cele mai dificile și controversate dezbateri privind limitele puterii executive și caracterul definitiv al cetățeniei americane.
În plus, este vorba despre o strategie costisitoare, cu eficiență discutabilă.
Paradoxal, chiar specialiștii care nu contestă legalitatea denaturalizării pun sub semnul întrebării eficiența campaniei.
Acest tip de procese sunt printre cele mai complicate din sistemul federal american, necesitând ani de investigații, mii de pagini de documente, precum și resurse importante ale Departamentului Justiției.
În plus, câștigarea procesului nu conduce automat la deportare. Persoana revine, de regulă, la statutul anterior de rezident permanent legal și beneficiază de o nouă procedură, separată, în fața instanțelor de imigrație.
Cu alte cuvinte, denaturalizarea nu accelerează automat expulzările și nici nu produce efecte imediate asupra obiectivelor privind deportările.
În schimb, consumă resurse care ar putea fi folosite în combaterea corupției, fraudelor financiare, criminalității economice sau amenințărilor la adresa securității naționale.
Un mesaj pentru milioane de cetățeni
Dincolo de cifre, adevărata miză pare să fie însă una simbolică.
Statele Unite au peste 26 de milioane de cetățeni naturalizați.
Pentru majoritatea dintre ei, cetățenia reprezenta până acum punctul final al procesului de integrare și garanția că statutul lor este identic cu cel al americanilor născuți în SUA.
Noua strategie a administrației Trump transmite însă un mesaj total diferit: cetățenia dobândită prin naturalizare poate fi reevaluată și, în anumite condiții, retrasă, chiar și după mulți ani.
Susținătorii măsurii consideră că aceasta consolidează integritatea sistemului și descurajează fraudele.
Criticii avertizează însă că, odată transformată dintr-o procedură excepțională într-un instrument frecvent al politicii de imigrație, denaturalizarea riscă să schimbe însăși percepția asupra cetățeniei americane.
Pentru prima dată după multe decenii, dezbaterea nu se mai rezumă astfel doar la cine poate deveni cetățean al Statelor Unite, ci și la cât de permanent poate rămâne acest statut, după ce a fost obținut.
Cu alte cuvinte, noua doctrină impusă de către administrația Trump naște o întrebare firească: va căpăta cetățenia americană un termen de expirare?
Citește pe Antena3.ro
