În condițiile în care personalul militar american se află tot mai des în bătaia armelor unor grupări extremiste, iar navele SUA și ale aliaților acestora sunt plasate în stare de alertă maximă după numeroase atacuri cu drone, deteriorarea situației din Orientul Mijlociu pare să fi stricat sărbătorile de iarnă ale administrației de la Washington.
Posibilitatea din ce în ce mai mare a creșterii numărului de victime americane în operațiuni militare, precum și înrăutățirea situației de securitate, de la Oceanul Indian la Marea Roșie și într-o zonă care se extinde în Irak, Siria, Liban și Israel, constituie o altă criză externă nedorită, chiar în ajunul lansării campaniei de realegere a președintelui Joe Biden.
Escaladarea tensiunilor în zonă anunță, de altfel, o nouă tendință geopolitică: apariția unei avalanșe de teste la adresa voinței și credibilității unei Americi contestate tot mai intens de către adversarii săi.
Avertizările Israelului, potrivit cărora operațiunile militare contra Hamas vor dura luni întregi, în pofida presiunilor exercitate de SUA pentru o reducere a intensității conflictului, sporesc riscurile ca războiul să scape de sub control și să atragă și mai mult administrația de la Washington într-un joc periculos.
Avalanșă de atacuri periculoase
Îngrijorarea inițială față de posibilitatea izbucnirii unui război regional, după atacul Hamas, din 7 octombrie, asupra Israelului, nu s-a materializat imediat, nici măcar pe fondul unor schimburi de focuri între Israel și forțele Hezbollah din Liban, pe unul dintre cele mai periculoase fronturi din zonă.
Cu toate acestea, ritmul atacurilor și al escaladărilor din ultimele zile pare să ofere evenimentelor un alt impuls periculos, alimentând îngrijorările legate de o nouă creștere a tensiunilor.
Biden a ordonat, la începutul săptămânii, lovituri aeriene asupra unor instalații folosite de luptătorii miliției pro-iraniene Kataib Hezbollah din Irak, pe care SUA i-au acuzat că au folosit o dronă pentru a ataca baza aeriană Erbil, rănind grav un militar american.
Acesta a fost cel mai recent atac comis de grupările finanțate de Teheran asupra forțelor americane din Siria și Irak, staționate pentru a participa la operațiuni antiteroriste.
O zi mai târziu, unitățile americane au interceptat deasupra Mării Roșii un val de drone și rachete lansate de rebelii Houthi, grupare susținută de Iran în Yemen. Anterior, SUA anunțaseră că serviciile de informații iraniene au contribuit în mod activ la pregătirea unor atacuri asupra transportului maritim comercial în regiune.
Avertismentul a determinat companiile navale de transport de marfă să își redirecționeze vapoarele în jurul Africii, evitând ruta mai economică, prin Canalul Suez. Măsura a provocat îngrijorare în privința lanțului global de aprovizionare.
Amprenta geografică a instabilității s-a extins însă acum și spre India, după ce un petrolier din Oceanul Indian a fost lovit de o dronă iraniană, la sfârșitul săptămânii trecute, la 200 de mile marine de coasta indiană.
Între timp, Teheranul a acuzat Israelul că a asasinat un comandant de rang înalt al Corpului Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC), într-un atac aerian derulat într-o suburbie a capitalei siriene, Damasc. Israelul a refuzat să comenteze incidentul, iar IRGC a amenințat că va răzbuna uciderea comandantului său și „regimul israelian va plăti, fără îndoială, prețul pentru această crimă”.
Consecințele ultimelor lovituri
Valul de noi incidente dezvăluie potențialul unei escaladări periculoase a războiului, demonstrează faptul că forțele americane sunt expuse atacurilor în mod direct și, în același timp, oferă explicația presiunilor tot mai insistente ale Casei Albe pentru ca Israelul să reducă intensitatea operațiunilor sale militare din Gaza.
Eventuale incidente în care soldații americani ar fi uciși sau nave ale SUA ar fi serios avariate ar lăsa Washingtonului foarte puține opțiuni și ar atrage din nou America și mai adânc într-un conflict major în Orientul Mijlociu, după ce ultimii trei lideri de la Casa Albă au încercat să se țină cât mai departe de problemele din regiune.
Christopher O’Leary, fost director al Departamentului pentru recuperarea ostaticilor americani, este de părere că, deși situația regională nu s-a apropiat până acum de cele mai grave scenarii posibile, pericolul deteriorării acesteia este în permanență prezent.
„Războiul dintre Israel și Hamas face parte dintr-un plan mai mare, cel al axei de rezistență, controlat de Iran, care vrea să obțină influență și putere regională prin intermediul unor grupări-surogat precum Hamas, Jihadul Islamic Palestinian, Hezbollah, Kataib Hezbollah și Houthis”, a afirmat O’Leary, citat de CNN.
„Deși au existat atacuri susținute, acestea au fost anticipate, până la un punct, inclusiv atacurile rebelilor Houthi asupra navelor din Marea Roșie. Ele sunt însă avertismente în privința a ceea ce ar putea să vină. Dacă Iranul chiar renunță la mănușile sale și dă drumul la forțele surogat, cu toată puterea lor, avem o problemă regională reală. Este vorba și despre atacuri asupra trupelor americane staționate în Irak și Siria”, a adăugat el.
Situația pentru trupele americane din Irak și Siria este deosebit de periculoasă, deoarece acestea se află în raza de acțiune a unor grupări loiale Iranului. Republicanii din Congresul SUA îl acuză de mult timp pe Biden că nu a luat suficiente măsuri pentru a descuraja astfel de adversari, în timp ce actuala administrație de la Washington făcea eforturi pentru a încerca să evite escaladarea unui moment tensionat, într-un război mult mai mare.
Linia dintre răspunsurile proporționale și descurajarea eficientă devine însă tot mai subțire. Atacul asupra bazei aeriene americane ridică întrebări în privința modului în care aceasta a fost atât de vulnerabilă în fața unei drone.
În plus, în prezent, o dilemă mai profundă pare a fi răspunsul la întrebarea dacă ultimele lovituri aeriene americane - catalogate de Irak drept un act ostil - au făcut într-adevăr ceva pentru a descuraja viitoare atacuri.
Repercusiuni economice și militare
Un conflict extins ar putea avea consecințe economice dezastruoase, având în vedere importanța majoră a Mării Roșii pentru rutele din lanțul global de aprovizionare cu energie și bunuri.
Calea maritimă este mărginită pe flancurile sale estice de Yemen și Arabia Saudită, iar la vest - de Eritreea, Sudan și Egipt. Această cale se varsă în Canalul Suez, în Peninsula Sinai, care aparține Egiptului și se învecinează cu Israelul.
Potențialul de perturbare a canalului, care oferă cea mai scurtă rută maritimă între Europa și Asia, a fost pus în evidență atunci când o navă a rămas blocată pe lățimea sa, în 2021, incident cu reverberații la nivel mondial.
Având în vedere amenințarea pe care o reprezintă dronele și rachetele pentru navele și echipajele lor, mai multe firme de transport maritim le-au ordonat propriilor căpitani să urmeze ruta mai costisitoare și mai lungă, în jurul Africii. Această potențială perturbare economică a determinat SUA să înființeze o coaliție internațională pentru a proteja navele comerciale de atacurile Houthi.
Înainte de Crăciun, Washingtonul a anunțat că state precum Regatul Unit, Bahrain, Canada, Franța, Italia, Olanda, Norvegia și Seychelles au semnat pentru a adera la această coaliție.
Rebelii Houthi au lansat cel puțin 100 de atacuri împotriva a 12 nave comerciale și de comerț în Marea Roșie în ultima lună, într-o „escaladare semnificativă a loviturilor” care nu a mai fost văzută de cel puțin „două generații”, a dezvăluit, săptămâna trecută, un înalt oficial militar american.
Biden, cu nervii întinși
Scenariul unei posibile intervenții militare americane în Orientul Mijlociu este ultimul lucru la care Joe Biden - implicat deja până peste măsură în eforturile de a salva Ucraina din ghearele Rusiei - ar fi dorit să se gândească la începutul lui 2024, an marcat de alegerile pentru președinția SUA.
Imaginea unui președinte care se chinuie să își exercite autoritatea asupra unei lumi scăpate de sub control ar putea fi dăunătoare din punct de vedere politic, într-un moment în care Biden se află în cădere liberă în sondajele făcute în rândului electoratului american.
Mai mult, percepția că Biden nu reușește să răspundă cu fermitate la provocările din partea adversarilor SUA ar putea contribui la îngrijorarea opiniei publice față de perspectiva ca, la cei 81 de ani ai săi, actualul șef al Casei Albe să nu mai poată fi apt pentru un al doilea mandat prezidențial, scenariu pe care republicanii încearcă, de altfel, să-l inoculeze și să-l întărească în rândul alegătorilor.
Concomitent, fostul președinte Donald Trump - care și-a exercitat primul mandat prezidențial într-o perioadă de haos și diviziune în țară și în străinătate, îndepărtând SUA de aliații săi tradiționali - încearcă să creeze imaginea unei dezordini globale și a unei lipse de respect față de America. Prin contrast cu Biden, Trump vinde electoratului viziunea sa de „lider puternic”, în așteptarea confruntării pe care ar putea să o reediteze în compania rivalului său democrat.
Așadar, dacă situația din Orientul Mijlociu se înrăutățește brusc, Biden are puțin spațiu de manevră politică împotriva candidatului republican.
Această realitate politică fragilă pare să se fi aflat în spatele noilor consultări dintre guvernul israelian și administrația Biden, din această săptămână. Discuțiile au avut loc marți, după ce în Gaza au izbucnit lupte puternice între trupele israeliene și forțele Hamas.
Ron Dermer, unul dintre principalii confidenți ai premierului Benjamin Netanyahu, s-a întâlnit cu oficiali de la Casa Albă și de la Departamentul de Stat al SUA.
Anterior, SUA încercaseră în câteva rânduri, fără succes, să determine executivul de la Ierusalim să treacă la o fază mai puțin intensă a conflictului.
Netanyahu, care a vizitat recent trupele din Gaza, a avertizat că urmează „o luptă lungă”. Concomitent, ministrul israelian al Apărării, Yoav Gallant, a afirmat că țara sa se află într-un „război pe mai multe fronturi, în care suntem atacați din șapte sectoare diferite”. El a enumerat Gaza, Liban, Siria, Cisiordania, Irak, Yemen și Iran drept teritoriile de unde au loc aceste atacuri asupra statului evreu.
Se pare însă că SUA, și mai ales Biden, nu-și pot permite ca scenariul prezentat de Netanyahu și colaboratorii lui să devină o realitate pe termen lung.