Apariţia chirugiei pe cord deschis cu montarea de by-pass-uri şi cardiologia intervenţională cu implantarea de stenturi înseamnă un pas uriaş în soluţionarea crizelor cardiace, metode mai rapide decât topirea cheagului cu medicamente perfuzate. Interviu cu profesor doctor Horaţiu Moldovan, şeful departamentului de chirurgie cardio vasculară de la Spitalul “Sanador”
Florin Condurăţeanu - Domnule profesor Horaţiu Moldovan, aţi salvat prin operaţiile dumneavoastră mii de bolnavi de inimă, aflaţi pe graniţa dintre viaţă şi moarte. Aminteaţi şi de factorii de risc care se alătură acţiunilor rele ale aterosclerozei. Care sunt aceste riscuri la care se expun oamenii?
Prof. Horaţiu Moldovan - Categoria bolilor cardiace degenerative apar prin trecerea anilor, prin ateroscleroză, cea mai frecventă fiind cardiopatia ischemică. Se instalează şi datorită factorilor de risc de care pacienţii nu se păzesc. Factorii de risc sunt hipertensiunea, prea multele grăsimi în sânge, adică colesterolul crescut, diabetul zaharat, fumatul, obezitatea, sedentarismul. Să nu uităm că tot în clasa bolilor dobândite se află şi cele provocate de infecţia reumatică, o bacterie atacă şi consecinţele rele se regăsesc la nivelul articulaţiilor şi în valvele inimii. O categorie aparte cuprinde şi bolile cardiace din naştere, congenitale, iar defectele se operează încă din copilărie.
F.C. - Un fost mare fotbalist, fundaşul fără teamă şi reproş al Universităţii Craiova, Deselnicu, n-a putut să fie salvat din pricina ruperii continue a aortei din piept şi abdomen. Dumneavoastră aţi adus îmbunătăţirii unor operaţii, inclusiv acesteia.
Prof. H M. - Am adus noutăţi în chirurgia disecţiei acute de aortă şi în chirurgia anevrismelor aortei toracice. De asemenea am adus îmbunătăţiri în implantarea balonului contrapulsiv intraaortic. Acest balon plasat în aortă ajută inima, pompând 25% din cantitatea de sânge.
F.C. - Aminteaţi de valvele inimii. Aţi făcut mii de operaţii asupra valvelor mitrale, de ce există valve metalice şi valve de la animale, de ce unele sunt recomandate vârstnicilor şi altele celor mai tineri?
Prof. H.M. - În inimă există aceste valve între auricule şi ventricule, de fapt nişte supape menite să permită trecerea sângelui doar dinspre auricule spre ventricule. Cu timpul, unii sunt diagnosticaţi cu prolaps de valvă mitrală. Aceste valve nu mai etanşează bine, nu mai închid bine şi trecerea sângelui nu se mai face doar spre ventriculul stâng, cel care pompează; ca o comparaţie - seamănă cu nişte uşi date peste cap. Chirurgul poate să repare aceste valve sau să le înlocuiască. Există valve mecanice, metalice, iat ele se pun tinerilor și că nu mai trebuie schimbate peste un timp, dar cel operat se va trata cu anticoagulante toată viaţa. La cei de vărstă înaintată li se grefează valve biologice, de viţel sau porc, ele se schimbă după circa 15 ani, dar pacientul nu e cazul să apeleze la medicamente anticoagulante.
F.C. - De ce în unele cazuri se aplică cardiologia intervenţională cu montare de stenturi, iar în alte situaţii se impune intervenţia pe cord deschis cu realizarea de by-pass-uri?
Prof. H.M. - Coronarografia înseamnă introducerea unui cateter pe artera de la încheietura piciorului sau pe la mână, se foloseşte o substanţă de contrast şi apare imaginea întregului sistem de vase, precum ramurile unui copac. Coronarografia descoperă locul unde este blocată circulaţiei şi prin cateter cu balonaşul din vărf se sparge cheagul, se dilată vasul şi se montează stentul, un fel de arc de pix care menţine artera largă. Dacă însă barajul se află în locuri greu abordabile, dacă îngustările se înşiră pe vase ca nişte mărgele, nu se mai poate adopta soluţia stenturilor. Şi se intervine chirurgical, implantând alte vase pentru circuite paralele, prin aceste by-pass-uri se desfăşoară circulaţia sanguină.
„Pentru by-pass-uri se folosesc porţiuni de arteră pectorală, deci de la piept sau vase de la picioare şi abdomen. Uneori am realizat şi 5 by-pass-uri la un bolnav cardiac”.