Jurnalul.ro Jurnalul 25 de ani “Fără ziarul vostru nu mă pot odihni”

“Fără ziarul vostru nu mă pot odihni”

Gheorghe Cuiţei (87 de ani) este unul cititorii care ne-au fost alături de la început, de când primul număr al Jurnalului Naţional vedea lumina tiparului. Am petrecut 25 de ani împreună şi sperăm să mai petrecem mulţi de-acum înainte. Cum a trecut un sfert de veac, ce influenţă a avut ziarul nostrum asupra domniei sale, cum şi când a început această relaţie de prietenie, vedeţi în rândurile ce urmează.

“M-am abonat la Jurnalul când eram proaspăt pensionar. Şi bine am făcut! Ziarul era şi încă mai este pe linia pe care merg şi eu şi aspiraţiile mele de viaţă, în ceea ce priveşte conţinutul şi tematicile. Mi-au plăcut de la început iniţiatorii ziarului şi forma lui. Avea o rubrică de maxime frumoase, îi savuram mereu pe scriitori ca Mitroi, Calapodescu, Avramescu sau Nazat. Şi cei care sunt acum îmi plac - sunt realişti şi corecţi”, spune Gheorghe Cuiţei.

Deşi e de formaţie inginer, fidelul nostru abonat mărturiseşte că a avut mereu înclinaţii spre cultură, poezie sau literatură: “Ziarul vostru nu e doar un mijloc de informare, ci e orientat şi spre cultură. De asta m-a cucerit. În plus, îmi place pentru că este imparţial şi înclinat spre oamenii cu mai puţine resurse şi mai puţini bani”.

“Ştiţi, la vârsta mea, eu dorm după-amiaza. Înainte sa mă culc, citesc Jurnalul din scoarţă în scoarţă. Nu mă pot culca dacă nu am ziarul. Chiar i-am spus poştaşului să nu cumva să lipsească Jurnalul, că nu mă mai pot odihni. Şi n-a lipsit niciodată!”, povesteşte Gheorghe Cuiţei.

Impresionat de povestile Centenarilor

“Împliniţi 25 de ani… Hmmm, nu făcusem niciodată socoteala că au trecut atâţia ani. Acum am realizat, când vorbesc cu dumneavoastră. A fost o epocă de mari transformări, în toată societatea. Nu prea a mers spre bine. Aş fi vrut mai multă unitate, care ar fi generat progres. Mai ales că suntem în Anul Centenarului, mă gândesc că realizatorii Marii Uniri nu şi-au dorit ce se întâmplă acum. Suntem prea împărţiţi, partidele la fel, ideologiile asemenea. E o dovadă de de democraţie şi de libertate, dar şi o frână în calea realizarii marilor idealuri. Avem mare nevoie de demnitate şi de unitate, mai ales în contextual actual al globalizării”, spune abonatul nostru, care a rămas impresionat de poveştile de viaţă apărute în acestă perioadă în Jurnalul: “Mi-a plăcut idea prezentării oamenilor de 100 de ani în Anul Centenarului. Savurez poveştile de viaţă a acestor oameni simpli şi curajoşi”.

O carieră și în politică

Gheorghe Cuţitei ne-a făcut câteva mărturisiri despre viaţa sa. Am descoperit un fost primar al Făgăraşului, dar şi un om modest, pe care funcţiile deţinute nu l-au schimbat: “Când am făcut prima data abonament la Jurnalul, abia ieşisem la pensie. Chiar atunci am avut câteva încercări de a-mi înfiinţa o firmă, de a demara o afacere, deşi nu am fost încurajat, fiind crescut de oameni cu credinţă. Însă mi-am dat seama că în acest domeniu nu poţi să reuşeşti decât dacă înşeli. Ori pe partenerul de afaceri, ori statul. Nu am putut să fac aşa ceva. Am renunţat şi am preferat să fac muncă voluntară la partid. Sunt fondatorul filialei PSD din Făgăraş. Sunt mulţumit de munca mea din ultimii 25 de ani, deşi activez într-o zonă aşa, mai de dreapta. Înainte de pensionare, am fost primar în Făgăraş, dar şi preşedinte al Administraţiei braşovene, cum se chema atunci. M-am menţinut mereu într-o stare de activitate şi sunt bine. De exemplu, la vârsta mea citesc ziarul fără ochelari! Cât îmi va ajunge firul vieţii o să vă citesc. Sper să văd o îmbunătăţire a situaţiei în rândul societăţii. Nu pentru mine, ci pentru urmaşii noştri”.

„Ce-mi place cel mai mult să citesc? Tot ce ţine de această perioadă frământată... Despre viaţa partidelor, despre certurile din sânul lor. Voi le prezentaţi corect. Cum aţi făcut şi cu mineriadele, cu Revoluţia... Cei care au luptat atunci au adus democraţia. Din păcate, cu jertfe care puteau să lipsească. Sau nu, cine ştie...”

Gheorghe Cuţiei a ţinut să transmită un mesaj, atât pentru ziarul său de suflet, cât şi pentru cititorii acestuia: „Vă urez să fiţi un ziar mereu la curent cu noutăţile, productiv pentru români. Să fiţi sănătoşi, să-l îmbunătăţiţi mereu, pentru că numai aşa aspirăm spre mai bine. Să ajungeţi la suta de ani, să fiţi mereu în frunte, să aveţi o mare influenţă în rândul societăţii. Iar cititorilor voştri, le urez sănătate şi să fie mereu alături de Jurnalul”.

 

Subiecte în articol: Gheorghe Cuiţei
TOP articole pe Jurnalul.ro:
Parteneri