Seninul expediase în retrogradare orice nor şi stelele, ca licurici ai cerului, îşi susţineau recitalul de ore bune în întuneric. Cu toate orele târzii din noapte, s-au animat bulevardele Bucureştiului. Coloane lungi de români cântând “Deşteaptă-te, române” şi “Treceţi, batalioane române, Carpaţii”, cu fluturări de drapele tricolore, se îndreptau spre Antena 1 pentru a ovaţiona reîntoarcerea lui Hagi la naţională. Timp de patru ore, în direct, în emisiunea “Meciul meciurilor”, Hagi s-a luptat cu decizia lui mai veche de a se retrage de la naţională, s-a luptat cu fermitatea lui, cu încăpăţânarea şi, până la urmă, la ora 2 noaptea, a dat curs rugăminţilor şi a rostit apăsat: “Bine, mă întorc la naţională, dacă mă convoacă antrenorul!”. Ne rugasem de el mii de români prin mesaje, prin telefoane, îl implorasem cei din studio în frunte cu Adrian Păunescu, Vadim, cu mine. Doamne, dintre aceşti mari români, am rămas doar eu! Parcă simţind că Gică va spune Da, aranjasem, ca producător al emisiunii, să vorbească prin telefon antrenorul Piţurcă, în ciuda faptului că era certat cu Hagi şi cu Popescu, Piţi a zis: “Vino mâine în cantonament, îţi pregătim tricoul!”. Când Antena 1 a lansat anunţul că Hagi joacă iarăşi pentru România, a izbucnit bucuria în toată ţara. Cânta lumea la ferestrele blocurilor, vecinii se întâlneau pe alei îmbrăţişându-se, nu mai dormea nimeni de scandările “Hagi, Hagi!”. Emisiunea de la Antena 1 a pătruns irevocabil în lada de zestre a neamului. S-a întors să lupte pentru tricolor un simbol al celebrităţii prin sudoare, voinţă, talent. Cu atât mai mult, cu cât urma un meci decisiv pentru calificare, cu Ungaria. Hagi a jucat strălucitor, fundaşii unguri erau năuciţi de driblingurile lui Gică, nu-l puteau stopa şi l-au tăvălit, fracturându-i mâna. A urmat o continuare a emisiunii de antologie, Hagi a venit şi a doua oară la Antena 1, la “Meciul meciurilor”, pentru a primi darurile pe care i le trimiseseră românii obişnuiţi. Umărul şi braţul erau înfăşurate în ghips. Cu recunoştinţă, românii îi dăruiseră, prin Antenă, poezioare, tablouri, statuete, broderii, torturi. Impresionat, Hagi repeta: “Mulţumesc din suflet, mulţumesc din suflet!”. Nu putea să apuce cadourile, îl împiedica ghipsul. Le-am luat eu, şi Hagi, ca semn că le atinge, mă apăsa pe umăr cu mâna în ghips. Ca la o pomenire, când rudele nu ajung la platoul cu colivă şi se ating una pe alta. Acum câteva zile, ca o reconstituire superbă, Mihai Gâdea a smuls în direct o semipromisiune de la alt genial, sărbătorit la 50 de ani: Gică Popescu să revină în lumea fotbalului românesc.