Florin Piersic s-a fotografiat cu unul dintre intelectualii marcanţi ai ţării şi umple toată fotografia cu râsul lui. Eu l-am alintat mereu „Domnul Primăvară”. Şi în această poză, la 83 de ani, e inundaţie de anotimp frumos. Florin înseninează totul prin apariţia lui. Cei cu fire întunecată au sărit cu bârfele, că Florin a slăbit tare, că parcă s-a împuţinat la trup, că, pasămite, păşeşte anevoios, că figura lui e arată de riduri. Oameni cu vocaţie de bocitoare. A răspuns chiar Florin Piersic, cu acelaşi perpetuum mobile de optmimism: „Timpul nu reuşeşte să-mi şteargă zâmbetul de la coada ochilor, nu-mi şterge zâmbetul din suflet. Mi-a plăcut viaţa colorată, alertă, nu mi-am trăit viaţa cu încetinitorul niciodată!”. De la Harap Alb, când s-a luat la trântă cu un urs, până la filmele cu haiduci, cu justiţiarul Mărgelatu, Piersic a adus pe ecrane clocot de energie, un preaplin de idei, de inovaţii. La propunerile lui Florin, s-au turnat scene de mare spectaculozitate cu el şi Szobi Cseh, poreclit Buză de Iepure. Ideile inspirate ale lui Florin au făcut din Mărgelatu un personaj aducător de dreptate cu trăsături absolut româneşti, de camarad al revoluţionarilor paşoptişti. Obiceiurile cu care l-a înzestrat Piersic pe Mărgelatu au devenit imagini legendă. Florin, alias Mărgelatu, mesteca seminţe cu cojile aruncate prin colţul gurii ca un utilaj agricol. Şi a mai inventat un tic pentru Justiţiar, îşi curăţa ţevile revolverului turnând rachiu în ele. Popularitatea lui Piersic s-a construit şi din creaţiile extraordinare de pe scena teatrelor, a strălucit în „Oameni şi şoareci”, în „Zbor deasupra unui cuib de cuci”, în „Orfeu în infern” şi încă într-o mulţime de roluri principale. Popularitatea lui Florin depăşeşte graniţele. Piersic a susţinut un recital la ambasada noastră din Irlanda. După ce s-au terminat ropotele de aplauze, cei prezenţi l-au rugat pe Florin să facă fotografii cu ei şi au ieşit din sediul ambasadei pe trotuar. Brusc, a frânat un ditamai camionul de salubritate, au sărit doi vlăjgani de gunoieri bruneţi: „Nea Florine, te rugăm pozează-te şi cu noi!”. Vorbeau româneşte cei doi gunoieri din Dublin: „O rugăm pe cucoana de acolo să ne facă fotografia”. Cucoana era chiar Excelenţa Sa Ambasadoarea României în Irlanda, care a dat curs rugăminţii.