Despre evaluarea companiilor listate este vorba în „The Little Book of Value Investing”, publicată de Christopher H. Browne în 2006 cu trei ani înainte de a se stinge, la puţin peste 60 de ani. El a fost președintele Tweedy Browne Funds, companie de asset management fondată împreună cu Howard Browne - tatăl său şi preferată de investitori proeminenţi precum Benjamin Graham sau Warren Buffett.
În cartea sa, Browne arată că puţini investitori, individuali sau profesioniști, acordă atenție valorii intrinseci a unei companii listate atunci când iau decizii investiţionale. Însă, potrivit autorului, acest parametru este important din două motive: le permite investitorilor să stabilească dacă o anumită acţiune este ieftină sau nu în raport cu prețul pe care l-ar plăti cumpărătorul întregii companii și, de asemenea, îi face să-și dea seama dacă o acțiune deținută e supraevaluată. „Partea supraevaluată a ecuației e chiar mai importantă, dacă doriți să evitați să pierdeți bani”, scrie Browne.
Dar cum evaluăm ceea ce s-ar numi valoarea intrinsecă a unei companii? Sfatul lui Browne: „Gândiți ca un bancher!”.
Ce înseamnă și ce presupune asta? Când bancherii analizează cererea de credit a unui potențial client, se uită la garanțiile pe care le oferă acesta, precum și la veniturile persoanei respective. „Dacă debitorul câștigă 75.000 de dolari pe an și vrea să obțină o ipotecă de 125.000 de dolari pentru o casă în valoare de 250.000 de dolari, este un pariu cât se poate de sigur. Dar nu se mai poate spune asta dacă cineva care câștigă 40.000 de dolari pe an vrea să împrumute 300.000 de dolari pentru a cumpăra o casă în valoare de 325.000 de dolari. Aceleași principii se aplică și în analiza acțiunilor”, explică autorul.
Browne ne mai consiliază să nu ne expunem la două riscuri concomitent. Este cazul când investim în acțiuni denominate în monede străine. De preferat este să rămânem expuși doar pe riscul bursier și să ne protejăm de cel valutar printr-un instrument derivat.
„Cei care încearcă să anticipeze mișcările de pe piața valutară au în general rezultate mai proaste. Am adoptat întotdeauna poziția potrivit căreia ceea ce cred că ştiu să fac este să analizez companii, nu ţări sau monede. Îmi place să rămân în cercul meu de competenţă”, precizează Browne.
Autorul mai povestește un episod istoric extrem de instructiv cu privire la felul în care politicienii distorsionează piețele financiare prin deciziile lor. Îl redau integral: „După ce Bill Clinton și-a început mandatul, în 1992, a numit-o pe soția sa, Hillary, la conducerea unui comitet care se ocupa de reforma în domeniul sănătății, ce a propus un program radical, care ar fi diminuat semnificativ profiturile industriei farmaceutice.
Toate acțiunile principalelor companii farmaceutice s-au depreciat considerabil. Majoritatea investitorilor s-au retras din domeniu. Investitorii care au văzut o oportunitate în Johnson&Johnson au realizat că acțiunile companiei se vindeau pentru valoarea echivalentă a diviziei de produse de consum a corporației. Puteai considera divizia farmaceutică, cea care se ocupa de fabricarea medicamentelor pe rețetă, oferită gratis. După ce programul lui Hillary a dat chix, acțiunile J&J și ale altor companii farmaceutice le-au adus câștiguri importante investitorilor dispuși să-și asume riscul”.