Calea azeră este însă perturbată de o rezoluție adoptată recent în Parlamentul European, care are un conținut extrem de sever la adresa regimului politic de la Baku. Redeschiderea conflictului din Nagorno-Karabah și aprecierile Uniunii Europene față de situația din zonă au provocat o reacție dură a Azerbaidjanului. Președintele Iohannis ne-a asigurat recent de soliditatea acestei relații clădite nu doar pe baze comerciale, ci ridicate la nivel de parteneriat strategic construit în timp. Rezoluția a fost votată la Strasbourg în 15 martie 2023 și de reprezentanții români în PE. Iată, pe scurt, un „manual” de deteriorare rapidă a relațiilor cu un furnizor de gaze și energie de care se leagă multe speranțe în Europa.
În vizită la Baku, în 2 februarie 2023, Iohannis sublinia că „Azerbaidjan este primul stat din regiunea Caucazului de Sud cu care România a ridicat relațiile bilaterale la nivel de Parteneriat Strategic, încă din 2009.” Toți președinții României, începând cu Ion Iliescu, au vizitat după 1995 țara de la Marea Caspică, bogată în hidrocarburi. Emil Constantinescu a lansat „Noul drum al mătăsii,” pe unde urma să vină spre noi miliarde de metri cubi de gaze naturale. NABUCO, proiectul magistralei gaziere care era gândit să asigure accesul Europei la depozitele din Caspica, a intrat apoi în adormire, sub anestezia mirajului gazului rusesc ieftin și miopia strategică generalizată de la Bruxelles. Astfel, lipsite de sprijinul UE, companiile înființate de România, Georgia și Azerbaidjan sub sigla de integrator a AGRI nu au depășit bunele intenții.
Mereu punct și de la capăt
Războiul din Ucraina a scos practic Rusia dintre furnizorii de gaz, dar dependența de importurile care se ridicau anual la nivelul de peste 40% din consumul UE, a produs un dezechilibru major pe piața europeană în 2022. Cu eforturi și costuri uriașe, ajutați de Dumnezeu cu o iarnă blândă și scurtă, pericolul de a intra în pană de curent sau în restricții majore de consum a fost depășit. Perspectiva pentru iarna următoare nu este însă roz: doar cu GPL furnizat de Statele Unite nu se poate astupa „gaura rusească”. Apare cu mare claritate eroarea de a fi tergiversat sau a chiar îngropat proiectele de racordare la sursele azere de gaze naturale. Naveta de delegații europene spre Baku dovedesc că se acționează pentru revitalizarea relației cu Azerbaijan. România este și ea printre țările care vor să recupereze timpul pierdut și investițiile puse mulți ani doar pe hârtie.
Prietenia trece prin Parcul Tei
„Prietenia tradițională” cu dinastia Aliyev, care conduce Azerbaidjanul de trei decenii, este pusă de România ca preambul la discuțiile care anunță noi dezvoltări de relații. Președintele Heydar Aliyev, tatăl actualului președinte Ilham Aliyev, are dedicat la București un frumos parc în Cartierul Tei și un monument. De asemenea, lanțul de benzinării SOCAR arată că prezența azeră în România este solidă, chiar dacă marile proiecte de extindere prin privatizări nu s-au concretizat. Azerbaidjan avea intenția să intre în acționariatul OILTERMINAL Constanța, dar „căderea” proiectului AGRI, cu o construcție de terminal gazier pe litoralul românesc, care să preia metanierele încărcate în portul georgian Poti, a temperat avântul investițional al Azerbaidjanului la Marea Neagră.
Înalta Poartă a gazelor este Turcia
Cheia pentru a aduce gazul din zăcămintele din Marea Caspică din câmpurile Shah-Deniz o deține Turcia, pe unde trec spre Europa traseele conductelor. Relația dintre Turcia și Azerbaidjan este una istorică, bazată pe comunități de limbă și interese comune. Azerbaidjanul privește spre Turcia ca la sora mai mare, de la care primește mereu sprijin și sfaturi în toate domeniile. Ca atare, pentru a avea gaz azer în Europa trebuie să se negocieze „la dublu”, prin Ankara, pentru a fi primiți cu zâmbet la Baku. Ca să ajungă în Turcia, traseul conductelor are o porțiune substanțială prin Georgia, deci se adaugă un actor pe drumul gazelor, și el cu probleme de instabilitate sub presiunea conflictului cu Rusia. Aceasta este în esență „filozofia” de 30 de ani a proiectelor energetice pe care europenii le consacră generic în Coridorul Sudic.
El este funcțional de câțiva ani, perioadă în care s-a rodat tehnic, iar după invazia rușilor în Ucraina a devenit de o importanță strategică deosebită și pentru România. Deja sunt semnate memorandumuri pentru a avea în balanță pe termen lung acces la gazul din Azerbaidjan transportat prin Coridorul Sudic și intrat în rețeaua națională prin interconectoarele puse în funcțiune cu Grecia și Bulgaria. Un alt proiect, de circa 2 miliarde euro, vizează import de energie electrică verde produsă în Azerbaidjan și transportată prin cablu subacvatic prin Marea Neagră.
GAZUL este pe lista prețurilor politice
Există câteva produse al căror preț este considerat politic. Adică de nivelul acestuia depinde stabilitatea și el se află mereu în atenție ca un barometru. Definiția nu este unanim acceptată, dar are acoperire practică atunci când decizia asupra prețului aparține unei autorități de stat, factorul politic înlocuiește sau diminuează rolul de reglare al pieței. Intervențiile se pot produce prin plafonări, contigentări, taxări sau supraimpozitări la producător prețurile fiind incluse în categoria celor administrate. Măsurile administrative sunt impuse fie de penuria produsului, fie de creșteri explozive ale prețului care afectează puternic consumatorul, cu consecințe sociale pentru stabilitatea și ordinea publică. Criza energetică suprapusă pe pandemie și accentuată de războiul din Ucraina a transformat în multe țări prețul gazului în preț politic. Când se adaugă și restricții provenite din conflicte militare, sub forma sancțiunilor sau perturbării lanțurilor de aprovizionare, apar șocurile. Istoria ultimilor 75 de ani devine o lecție pe care o consultăm, dar din care nu învățăm pentru a evita crizele. Blocada Suezului, Războiul de 6 zile, deciziile OPEC de „reglare” a pieței, sancțiunile aplicate Rusiei sunt tot atâtea episoade în care prețurile la petrol și derivate, la care se adaugă gazul natural, au trecut în zona dictată de interese politice și, mai nou, geostrategice.
Cine a aprins fitilul la parlamentul european
Brusc, după ce piața gazului a intrat într-o acalmie, apare un element major de tensiune provocat cu bună știință nu de furnizor, nu de sabotarea conductelor, ci de un raport al Parlamentului European. Comisia pentru afaceri externe a Parlamentului European a emis un Raport referitor la relațiile UE-Azerbaidjan, datat 20 februarie 2023, care a fost apoi votat în 15 martie. Documentul A9-0037/2023, care poate fi consultat în integralitate pe site-ul PE, face o largă trimitere la istoricul de recomandări și rezoluții care privesc Azerbaidjanul și cu precădere la analizele instituțiilor de la Bruxelles asupra conflictului din Nagorno-Karabah și războiului cu Armenia, cu consecințele acestuia asupra stabilității în Caucazul de Sud. Tonul Raportului este însă precumpănitor critic la situația din Azerbaidjan, fiind expuse puncte sensibile privind libertățile cetățenești, relele tratamente în arestul poliției, lipsa unui sistem judiciar independent. Se insistă asupra limitării dreptului la exprimare prin mass-media și se reține în Raport, la punctul S, faptul că „Azerbaidjanul înregistrează cele mai mari lacune în materie de legislație și de politici destinate protejării persoanelor LGBTQ, ocupând ultimul loc în acest sens dintre toate țările din Consiliul Europei”. După ce mai trage un perdaf regimului de la Baku, „întrucât corupția este larg răspândită în Azerbaidjan”, spre finalul motivației raportul menționează rolul și poziția acestuia „ca o conectivitate între Europa și Asia, care să permită traversarea teritoriului rus”. Raportul trece la o analiză și mai drastică a conflictului dintre Azerbaidjan și Armenia și la punctul 3 „condamnă cu fermitate cea mai recentă agresiune armată de amploare a Azerbaidjanului din septembrie 2022 asupra mai multor ținte de pe teritoriul suveran al Armeniei”.
Ca să fie tacâmul complet, pentru a elucida cu verdicte tranșante responsabilitățile în zona atât de strategică pentru siguranța energetică a Europei, raportul „condamnă rolul expansionist și destabilizator al Turciei în Caucazul de Sud, inclusiv prin trimiterea de mercenari sirieni pentru a lupta de partea Azerbaidjanului împotriva Armeniei” (punctul 9 din Raportul citat). Nu scapă nici „dezinformarea care provine din Azerbaidjan și are ca țintă Occidentul, în special în urma războiului de agresiune al Rusiei”, și „observă că discursul este copiat fidel de la propaganda rusă, care include atacuri împotriva drepturilor LGBTQ și presupune amenințări la adresa valorilor tradiționale” (punct 43). În fine, la pct. 55 „recunoaște finalizarea coridorului sudic al gazelor în decembrie 2020 și recunoaște rolul strategic jucat de Azerbaidjan ca furnizor de energie fosilă pentru UE”.
Europarlamentari români care au votat raportul antiazer
Raportul A9-0037/2023 a trecut prin Comisia de afaceri externe prin votul la care au răspuns nominal, în 15 martie, la ședința de la Strasbourg. Pentru adoptare au votat pozitiv 50 de europarlamentari, trei fiind din România: Dacian Cioloș, Traian Băsescu și Vlad Nistor. Au fost 6 voturi pentru respingere și 4 abțineri, nici unul nevenind de la reprezentanți ai României. De menționat că Raportul a fost votat de deputații români care erau în cunoștință de cauză despre acordurile încheiate de România cu Azerbaidjanul, la nivel politic și executiv în timpul vizitei de la începutul lunii februarie 2023 a președintelui Iohannis la Baku și a ministrului Energiei, Virgil Popescu.
Reacție dură la Baku, acorduri în umbră
După acest raport care a stârnit un val de nemulțumiri în conducerea Azerbaidjanului, Uniunea Europeană s-a implicat direct în a găsi o cale de temperare a tensiunilor dintre Azerbaidjan și Armenia. UE a trimis o misiune civilă pentru a ajuta la protecția pe partea armeană a frontierei muntoase dintre părțile aflate în conflict. Misiunea de conciliere a UE nu este acceptată de azeri; Ilham Aliev o consideră o ingerință în problemele litigioase care nu va rezolva problema din Karabah. „Ne obosim în negocieri fără sens”, a spus președintele Azerbaidjanului, care semnala că acum pe frontieră se află polițiști armeni, unități rusești, în apropiere trupe iraniene și, suplimentar, forțe de menținere a păcii din UE. Cu atâția „porumbei ai păcii” proiectele gaziere prin care UE speră să compenseze gazul rusesc pot fi periclitate. Publicația Politico evidenția într-o analiză publicată în 10 aprilie că „toate acestea aruncă o umbră asupra acordului important al UE cu Azerbaidjanul de dublare a livrărilor anuale până la 20 miliarde mc până în 2027”.