Nascut in 1951 la Dorohoi, in judetul Botosani, George Cusnarenscu a absolvit Facultatea de Limba si Literatura Romana a Universitatii din Bucuresti, in anul 1977. Ca student a frecventat cenaclul „Junimea” care functiona in cadrul Facultatii de Limba si Literatura Romana sub conducerea profesorului. si criticului Ovid S. Crohmalniceanu.
George Cusnarencu a debutat, cu un volum de proza scurta, „Tratat de aparare permanenta”, in anul 1983. De-a lungul vremii a publicat mai multe romane, respectiv: „Tangoul memoriei”(1988), „Dodecaedru” (1991) , „Ultimul Isus, magnificul” (1995), „Calatoria Luceafarului” (1997), „Requiem” (1998), „Trandafirul Tacerii Depline” (1999), „Saptamana Patimilor” (2001), „Piata Aristotel” (2001) , „Colonia Penitenciara Oranj” (2001).
De asemenea, a mai publicat proza scurta in mai multe volume de antologie, alaturi de alti scriitori din generatia sa. Astfel, lucrarile lui George Cusnarencu au aparut in volumele: „Proza umoristica romaneasca”, editat in anul 1985, „Iubiri subversive (Cele mai bune povestiri din 1997)”, aparut in anul 1997 sau „Generatia 80 in proza scurta”, aparuta la Editura Paralela 45, în anul 1998.
George Cusnarencu a fost prezent cu povestiri traduse in doua antologii publicate la Moscova, in anii 1985 si 1987, dar si in culegerea de proza scrisa de autori din tarile centrale si est-europene, Description of a Struggle, aparuta la editura Picador, in 1994, la Londra, New York.
Ca scriitor, George Cusnarencu a primit premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din Romania, in anul 1984, si premiul „Ion Creanga”, al Academiei Romane, in anul 1993. In ultimii ani a fost redactor-sef al popularei reviste „Magazin”.