Citesc aprinsele comentarii despre cine va lua portofoliile cele mai aducătoare beneficii și, prin asta, cele mai râvnite ministere din viitorul Executiv, și îmi vin în minte vorbele cu care Fănuș Neagu răspundea atunci când se făceau pariuri peste pariuri despre cine va lua campionatul de fotbal pe anul respectiv: ,,De luat, tot o să îl ia cineva până la urmă, că doar nu e bătut în cuie!’’ Prin asta înțelegând că nu contează atât scorul afișat, la vedere, pe tabelele de marcaj, cât mișmașurile pe sub masă ale unor negustori pricepuți.
Păstrând proporțiile, cam așa stau lucrurile și cu negocierile pentru posturi-cheie ale guWERNului pe cale de a se încropi. Negocieri care, după cum ne-a asigurat astă seară premierul agreat, domnul Nicolae Ciucă, urmează să se încheie cu succes mâine! Am scris deloc întâmplător așa, fiindcă, oricum am da-o, și acesta va fi tot un guWERN după placul chiriașului de la Cotroceni! Foarte adevărat, de data asta, domnul pseudo-președinte a jucat mult mai abil și nu s-a mai afișat luând în brațe un anumit partid și un anume candidat. Ba chiar, să nu îi fie de deochi!, în puținele sale declarații pe acest subiect fierbinte, domnia sa a spus și a repetat un adevăr de necontestat și anume că viitorul cabinet ,,va trebui să fie unul puternic care să fie susținut de o majoritate solidă’’. În același registru, înscriindu-se și faptul că partidele au fost invitate la Cotroceni abia luni, 22 noiembrie. La ceva vreme după ce au fost demarate negocierile și când, deja, opinia publică își cam pierduse răbdarea, nu de alta dar țara are neapărată nevoie să fie guvernată. Și nu în mod haotic și in competent ca până acum, ci, neapărat, de un guvern puternic, susținut de o majoritate parlamentară solidă. Aceasta fiind și rămânând singura cale pentru a gestiona, efectiv și eficient, tripla criză cu care ne confruntăm.
Rezultă, de aici cum că domnul pseudo-președinte a tras învățămintele de rigoare din criticile cu care a fost asaltat în urma atât de numeroaselor și gravelor încălcări sistematice ale Constituției, așa cum par înclinați să creadă unii observatori ai scenei politice? Sau, mai rău, că l-a pus pe gânduri cota din ce în ce mai scăzută a încrederii publice în prestația sa? Nici pomeneală! În realitate. domnul pseudo-președinte și-a schimbat, foarte abil recunosc, atitudinea publică și a trimis la înaintare partidul său mult iubit și respectat, PNL-ul. Debarasându-se de (de)serviciile simulacrului politicianist denumit USR-PLUS, care, pe zi ce trece, se dovedește incapabil să facă față așteptărilor și nevoilor populației. Dezastrele în cascadă de la primăria sectorului 1, de la primăria Bucureștilor și de la primăria Timișoarei fiind mai mult decât convingătoare în acest sens.
Mi se poate atrage atenția că încuviințând (fie și tacit) cooptarea la guWERNare a PSD domnul pseudo-președinte dă dovadă că a înțeles cât de grav a greșit atunci când a răsturnat scorul electoral al precedentelor alegeri și că, mai bine mai târziu decât niciodată, nu vrea să mai repete experiența. Ceea ce înseamnă că, de data asta, domnia sa se comportă exact în litera și în spiritul Constituției, adică este un factor de echilibru și de stabilitate în statul de drept. Se poate spune și așa, dar să nu uităm câteva lucruri. În primul rând că, înainte de căderea guWERNului Cîțu, circula tot mai insistent soluția alegerilor anticipate, care să dea un Parlament cu adevărat reprezentativ pentru opțiunile la zi ale electoratului. Un legislativ în care , așa cum o dovedesc sondajele de opinie, PSD ar avea un categoric avantaj. Nu este, de asemenea, lipsit de interes nici faptul că în spațiul public varianta unui nou parlament și implicit a unui alt executiv erau asociate cu ideea organizării unui referendum pentru demiterea pseudo-președintelui (încă) în exercițiu. Pericole reale care riscau să explodeze în condițiile în care iarna ce vine se anunță a fi foarte aspră și extrem de greu de suportat pentru cea mai mare parte a cetățenilor acestor meleaguri. Situații care riscau să umbrească cerul senin al următorilor ani pe care pe domnul Klaus Iohannis îi mai are de petrecut la Palatul Cotroceni.
Ori, acceptând(unii spun chiar: recomandând) aducerea PSD în coaliție, domnul Klaus Iohannis dezamorsează, chiar dacă numai pe moment, aceste bombe cu ceas. Fiindcă este greu de presupus că respectivul partid va mai avea pe lista priorităților alegerile anticipate și, cu atât mai puțin, demiterea actualului chiriaș din locația de peste drum cu Statuia Leu. Tot la fel de adevărat fiind, însă, și că devenind parte a echipei de guWERNare, în cazul în care fie și doar unele probleme acute și urgente ale economiei și societății românești nu vor fi rezolvate, PSD riscă să se afle în fața unei severe sancțiuni din partea populației cu drept de vot. Ceea ce, între noi fie vorba, nu cred că i-ar displace domnului pseudo-președinte…
Iată o realitate de care sunt convins că strategii partidului sunt conștienți și tocmai de aceea se negociază la sânge atât programul de guvernare cât și obținerea unor ministere-cheie. Urmând, desigur, să vedem cum își va exercita, efectiv, PSD calitatea de partener, adică de membru egal în drepturi și îndatoriri al coaliției guvernamentale și, numai după aceea, să dăm sau să nu dăm notă de trecere.
Dacă și în ce măsură , vom avea parte de un Guvern cu adevărat al României și nu de încă un guWERN al domnului Klaus Iohannis?- asta vom trăi și vom vedea. Până la proba contrarie, rămân la ideea că, la ora asta, domnul pseudo-președinte își freacă mâinile, bucuros nevoie mare că a atras PSD-ul- vinovatul de serviciu de până mai ieri!- într-o abil ticluită capcană. Deși, fără a vrea să îi stric bucuria, i-aș spune că aceasta este numai o victorie de etapă și mai prudent și mai înțelept ar fi să se mai gândească foarte atent la instrucțiunile de utilizare a bumerangului!