După o primă variantă a setului de analize tip SWOT asupra agriculturii, în care se semnalau punctele tari și slabe, respectiv oportunitățile și amenințările sectorului, Ministerul Agriculturii a ieșit cu o a doua variantă, sensibil ameliorată. Acum sunt mai multe puncte tari și mai multe oportunități (într-un cuvânt, mai multe avantaje), în timp ce amenințările și punctele slabe - dezavantajele semnalate - ocolesc cu grijă marile probleme. Ca și cum în ultimele două luni (de la prima la a doua variantă a analizei), probabil și sub influența crizei coronavirus, sectorul agricol și-ar fi depășit decalajele și se poate prezenta la Bruxelles cu fața curată. Asta se întâmplă în contextul în care, la Bruxelles, România trebuie să-și prezinte cu totală sinceritate atât avantajele, cât și dezavantajele, pentru a primi fonduri mai consistente destinate agriculturii în viitorul tronson financiar 2021-2027.
Analiza SWOT înseamnă (tradus din engleză) „Puncte tari / Puncte slabe / Oportunități / Amenințări”, iar documentul aferent sectorului agricol conținea, în prima variantă, 10 elemente ca fiind „Puncte tari”. În a doua variantă, agricultura românească are 16 puncte tari. Printre avantajele descoperite peste noapte - și adăugate în noul document - de specialiștii agriculturii se numără „creșterea gradului de modernizare și dotare cu tractoare și mașini agricole”, „creșterea suprafețelor care contribuie la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră” și „notorietatea pozitivă în ascensiune pentru vinul românesc în piețele externe”, sectorul vitivinicol având „o competitivitate crescută în ultimii 15 ani datorită investițiilor”.
Și oportunitățile s-au înmulțit: dacă în prima variantă erau în total 23, acum sunt 35, care mai de care mai optimistă. Câteva exemple: „implicarea formelor asociative în formarea profesională/consilierea fermierilor”, „utilizarea agriculturii de precizie și altor tehnologii noi”, „parteneriatele pentru inovare, crearea de baze de cunoștințe și de noi metode în agricultură”, dar și - desigur - „cererea mondială de alimente determinată de creșterea populației, de creșterea economică și de urbanizare”.
Infrastructura, ca și rezolvată
Din multitudinea de puncte slabe adnotate în prima variantă a analizei, se remarcă unul care a dispărut ca prin farmec în a doua variantă: capacitatea de depozitare a legumelor, care - potrivit estimărilor inițiale - este de doar 4%. A rămas, în schimb, estimarea de 5% (!) a capacității de depozitare la cartofi și lipsește în continuare estimarea pentru fructe.
Ce au în comun cartofii, fructele și legumele? În primul rând, faptul că acestea sunt, în aproape fiecare lună din an (mai ales în sezonul rece), primele în topul scumpirilor. Majorările de prețuri sunt, de obicei, cu două cifre (față de o medie de 3-4% a inflației), respectiv cu peste 25% la cartofi, 15-20% la fructe și mai mult de 10% la legume, după cum reiese din datele raportate lunar de Institutul Național de Statistică (INS). Al doilea punct comun: importurile la această categorie cresc an de an (direct proporțional cu consumul), iar exporturile scad (spre zero, în unele cazuri), fapt care arată că România nu-și poate conserva propria producție. Exact această - gravă - problemă este din nou ocolită în analizele cu care ne prezentăm la Bruxelles și exact în momentul în care, dacă am fi menționat-o cu sinceritate, ne-am putea majora șansele de rezolvare prin finanțări europene.
Balanța rămâne dezechilibrată
Printre problemele rămase în ambele variante ale analizei, dar prea puțin aprofundate, cea mai importantă este dezechilibrarea balanței exporturi/importuri, într-o țară despre care se spune oficial că poate hrăni 50-80 de milioane de oameni. Această țară, România, importă, de fapt, mai mult decât exportă (când ar trebui să fie invers), iar printre produsele cumpărate de la străini se numără sortimente banale precum cartofi, ceapă, usturoi, praz, morcovi, țelină, roșii (tomate), mere, pere, prune, gutui etc. Alte două puncte slabe se referă la (in)eficiența agriculturii ca „industrie” care produce hrană exploatând resursele pământului. Sunt consemnate, astfel, „productivitatea scăzută în industria alimentară (67% din media UE28)” și, atenție, productivitatea muncii „de patru ori mai scăzută decât media UE28” în agricultură.
Dezastru în industria laptelui
Cantitatea de lapte de vacă colectată de la exploataţiile agricole de către unităţile procesatoare a scăzut cu 1,9% în primele 5 luni faţă de perioada similară din 2019. În același timp, cantitatea de lapte brut importată de către unităţile procesatoare a crescut cu 40,9%, arată datele comunicate ieri de INS.
Nivelul redus de asociere este un punct slab al agriculturii, dar implicarea formelor asociative în consultanța fermierilor s-a transformat în oportunitate.