Tot în aceste zile, premierul Dacian Cioloș se află la Bruxelles, delegat fiind de către președintele Iohannis să reprezinte România la două importante reuniuni: summit-ul liderilor europeni cu Turcia și Consiliul European pe problemele migrației. Reuniuni ale căror rezultate și decizii sunt, la rândul lor, așteptate cu deosebit interes de către opinia publică din țara noastră.
La prima vedere,toate bune și frumoase, numai că, tot în aceste zile, pe aici, pe legendarele plaiuri mioritice, s-au cam înmulțit protestele. Ba în Capitală, ba la Galați, ba la Timișoara. Existând mai multe semnale că lozinca de acum mai bine de douăzeci și șase de ani - ,,Azi, în Timișoara, mâine-n toată țara!’’- ar putea să dobândească, într-un viitor nu prea îndepărtat, o certă actualitate.
Despre cum a crezut de cuviință că trebuie să reacționeze premierul Dacian Cioloș atunci când unul dintre membrii echipei sale de guvernare a făcut afirmații pe cât de nefondate pe atât de riscante, cum ar fi cele despre brânza de Brădet, am aflat și ne-am lămurit buștean! Așadar, ministrul Achim Irimescu a vorbit neîntrebat, drept pentru care a fost sculat în picioare în fața clasei, i s-a administrat o blândă și iertătoare mustrare, după care a fost lăsat să-și vadă de ale sale…
Asta în vreme ce alți miniștri, care au călcat mai rău în străchini decât cel al agriculturii, nu s-au ales nici măcar cu o asemenea mustrare, așa, de circumstanță, de ochii lumii. Încununarea toleranței (ca să nu zic o vorbă mai aspră) manifestate de către premier, fiind, fără doar și poate, șirul de abuzuri în cascadă și de sfidări crase ale reglementărilor în vigoare pe care le comite, nestingherită, ministra(in )justiției, Raluca Prună. Discipolă fidelă și executantă neabătută a liniei politice trasată de Monica Macovei și despre care nu am aflat să fi primit nici măcar un fel de atenționare verbală din partea premierului.
Dar, dacă în ceea ce îl privește pe premier ne-am cam dumirit cum stă treaba, ar fi fost, de-acum, cazul ca președintele Klaus Iohannis să vină în fața românilor și să ne spună, înconjur, care este părerea sa despre această echipă managerială. O echipă a bâjbâielii programate pe care tot mai multe voci avizate ale mediului politic de afaceri, precum și ale societății civile o califică drept ,,cel mai prost guvern de după decembrie 1989’’?
Părere despre cabinet și despre premier însuși pe care președintele Klauss Iohannis este dator să și-o prezinte și să și-o susțină, știut fiind faptul că, încă de la desemnare, domnia sa a numit guvernul (încă) în exercițiu ca fiind ,,guvernul meu’’!
Întrebarea care se ridică numaidecât este dacă președintele Iohannis își asumă, în solidar cu premierul Cioloș și cu miniștrii, aberantele ziceri, bâlbele decizionale și, peste toate, gravele abuzuri comise de către aceștia? Iar, după ce va fi dat răspuns, cu subiect și predicat, la această întrebare, tot domnul președinte al tuturor românilor, ar mai avea de răspuns și la o întrebare care sună ceva mai categoric și anume să ne spună câtă vreme crede domnia sa că poate să mai mențină în funcții această echipă de tehnocrați ai haosului multilateral-dezvoltat?
Am pus și eu, ca tot românul, câteva modeste întrebări, deși sunt convins,din start, că nu voi primi vreodată răspuns. Și, la urma-urmelor, la ce răspuns să mă mai aștept de vreme ce e limpede ca bună-ziua că , la nici șase luni de la investire acest ,,guvern al meu’’, așa cum l-a botezat Klaus Iohannis, de dovedește a fi, de fapt, ,,eșecul meu’’.
Eșec al președintelui Klaus Iohannis!