Cimitirul de pe bulevard
Eroii transnistrenilor au la căpătâi pietre funerare pe care au fost imprimate fotografiile din legitimații. Cei mai mulți sunt în uniforme. „Eu atrag atenția la ceva”, zice Ghidul - „aiasta nu-i uniformă transnistreană. E uniformă sovietică. Uite ce scrie pe epoleti - C.A. Se traduce Sovietskaya Armya”. Mormintele militarilor în haine sovietice se aliniază spre un perete negru, lat pe care stă scris în chirilică: „În memoria celor căzuți cu cinste în război”.
Memorialul a fost construit recent, și conține două liste. Prima e cu cei numiți „Jertfele ale agresiunii moldovenilor”, a doua fiind cu „Apărătorii Transnistriei”. Mai sunt și 17 necunoscuți. La acest capitol, Ghidul, ca și ceilalți veterani de război de la Chișinău, își aduce aminte și de moldovenii capturați de separatiști: „Da cine știe cât e numărul la victime, la noi. Câți or aruncat ăștia în Nistru, legați, cu chietre de chișioare, numa’ Dumnezeu știe”.
În flancurile memorialului sunt alte pietre comemorative ale transnistrenilor: cei morți în Al Doilea Război Mondial și cei decedați în luptele din Afganistan. Printre mormintele din centru nu trece nimeni. „Cu șini să voirbești? N-ai și fași? Vrei la arest?”, râde Ghidul. În Transnistria nu se vorbește decât limba rusă, iar orice întrebare - mai ales legată de conflictul armat din 1992 - este „eveniment di raportat trupelor”. „Și noi, și voi eram numiți atunci fasciști. Și acum mai sunt transnistreni care se jură că în vest sunt fasciști care vor să îi cotropească”, spune Ghidul, și mormintele-monument păzite de un tanc T34, folosit în luptele cu naziștii și luminate de o flacară ce arde continuu din mijlocul unei stele socialiste.
Pe lungimea bulevardului la câte doi stâlpi de iluminat sunt puse dispozitive speciale: sunt mănunchiuri de camere de supraveghere. Sub ele - megafoane. În zona „kilometrului zero” camerele bat către clădirea Parlamentului și către mormintele „eroilor”. Dar cele mai multe „ochesc” catargul pe care flutură steagul Federației Ruse, sub care a fost pusă o stemă cu secera și ciocanul și steaua comunistă. În culorile naționale transnistrene. „Panimaieși?”, rânjește Ghidul.