Poate că unora vi se va părea prea patetic sau chiar pur și simplu găunos acest titlu, dar vă asigur că aceasta este întrebarea pe care mi-o pun din ce în ce mai des,adică ori de câte ori în emisiuni de televiziune, pe social media și,însă, din presa tipărită, aflu despre crime sau accidente care seceră vieți nevinovate. Crime sau accidente ale căror făptuitori beneficiază de o absolut scandaloasă toleranță din partea împărțitorilor de dreptate. Vreau să spun a din partea justiției ultra-reformate și hiper-lăudate de către anumite oficialități externe și de care nu avem vreme,în ruptul capului, să spunem or să scriem o vorbă mai critică, fiindcă mintenaș suntem puși la zid și taxați ca „anti-europeni” și „nostalgici comuniști”.
Iată, numai în ultimele zile s-au petrecut două cazuri soldate, fiecare, cu câte două victime. În total, cu patru morți! În ambele cazuri, justițiarii adoptând o revoltătoare toleranță și o nenorocită pasivitate de pe urma cărora, sunt convins, făptașii vor profita cu vârf și îndesat. Prim caz a fost al unei persoane de genul feminin(căreia în nici-un caz nu îi voi spune „doamnă) care, aflată la volanul unei mașini întrucât domnul soț să mp iertați dar consumase ceva, a apăsat cu o criminală inconștiență pedala de accelerație și a omorât două ființe tinere în cartierul Andronache din București. Nu contează dacă,acum, respectiva varsă lacrimi de crocodil și nici dacă, în acele secunde fatale, era într-o stare tensionată datorită unor conflicte al său consort. Contează numai și numai faptul că,de bună voie și nesilită de nimeni, s-a urcat la volan și a condus boldul după ce îngurgitase ceva alcooluri. Contează pentru noi, oamenii simplii pe care ne cutremură crima săvârșită de această femeie. Nu a contat, însă, și pentru magistratul de drepturi și libertăți de la Judecătoria sectorului2 care doar a pus-o pe individă sub control judiciar. Gândindu-se,probabil, că între zidurile arestului, madama ar putea să fie devorată de stihii și de chipurile însângerate ale victimelor sale și nu este corect politic să o stresăm.
Cel de-al doilea caz, este cel petrecut ,ieri, la Onești unde, alt nenorocit, a luat ostateci doi muncitori care făceau curat în fostul său apartament și, în ciuda oficiilor de mediere și avertismentelor polițiștilor, i-a omorât. Doar atât aș vrea,deocamdată, să scriu despre circumstanțele dublului omor de la Onești, dat fiind faptul că, la fața locului, se află o comisie care cercetează modul în care au procedat polițiștii, așa că este corect să așteptăm concluziile și apoi să comentăm. Cu toate acestea, nu pot să nu pun câteva întrebări, de elementar bun simț, aș spune eu.
Prima întrebare sună așa: după câte am înțeles, nenorocitul venise în blocul de unde a fost evacuat acum mai bine de zece ani, împreună cu soție și, chipurile, era în vizită la o familie. Adevărat,dar despre soție mai știm, de-acum, că l-a teleghidat, la telefon, și că nu a făcut un singur gest să îl oprească. Motiv pentru care, spun, fără rețineri, că au procedat foarte corect oamenii legii arestând-o și pe ea. Dar gazdele alea ce au făcut ore în șir?Să nu se fi simțit datori să intervină, să îl imobilizeze pe netrebnic și,poate, să îi elibereze pe ostateci? Teamă îmi este că, și de data asta, a avut câștig de cauză mentalitatea josnică a lui „treaba lor, ei să se descurce , noi nu ne băgăm”.
Cea de –a doua întrebare pleacă de la împrejurarea că acest criminal pretinde că,deși au trecut mai bine de zece ani de cât i-a fost confiscat apartamentul - după ce soția sa a fost judecată și condamnată pentru o mare delapidare din fondurile societății unde a lucrat-, nici până acum el nu a primit documentele pe baza cărora judecătorii au dispus evacuarea. Mai mult, fiica nemernicului a declarat reporterilor că la evacuare li s-au furat pur și simplu bunuri ale familiei,neputând să le recupereze nici până astăzi. Toate acestea au contribuit, susține tot fiica monstrului, la acumularea unor mari frustrări și resentimente. Ceea ce nu mă poate convinge, în nici-un caz, să creditez criminalul mod în care individul pretinde că și-a făcut dreptate. În schimb, cred că era nevoie ca, până acum, instituțiile de justiție să răspundă cu DA sau cu NU acestor acuzații. Și asta pentru că, dacă este adevărat că s-a procedat în acest fel ultra-abuziv și cinic, și ei, cei care au decis sentința și au pus-o în aplicare, au partea lor de răspundere morală.
Acestea au fost cele două evenimente care ne-au umbrit, fiecare în felul lor și împreună, începutul de săptămână. De parcă nu ne era de ajuns pandemo-isteria care ne terorizează și îi aduce pe tot mai mulți dintre noi, în special pe tineri, în pragul depresiei. Știu bine răspunsul la care să mă aștept, adică să avem încredere că justiția noastră echidistantă și independentă își va spune cuvântul. Mulțumesc de atenționare și să iertați de vorbă proastă, dar dacă mă uit cât se mai lungește treaba în cazul bestiei din Caracal și, mai ales, la câte neclarități flagrante se înregistrează în dosar, atunci a venit momentul să reiau și să întăresc întrebarea din titlu:”În ce țară trăim, dragi români?”’
Cunosc, bineînțeles, și răspunsul: în țara în care, încălcând normele în vigoare,o seamă de diplomați din țări aliate, cer în mod răspicat desființare în regim de urgență a SIIJ, singura instituție de justiție în care morbul politicianismului nu a intrat până acum. A, și să nu uit, în țara în care 45 de studenți din anul I al facultății de drept a Universității din București, sunt exmatriculați pentru că au recurs la practici frauduloase pentru a promova examenele.