Eram student în anul I la Facultatea de Drept când am auzit vorbindu-se cu admirație și certitudinea că va avea un viitor strălucit despre un student din anul al II-lea: Victor Babiuc. A fost, într-adevăr, mai întâi un jurist și un profesor strălucit, și apoi, în mai multe rânduri, un ministru strălucit.
S-a numărat printre cei care au trasat parcursul euro-atlantic al României și au făcut pașii necesari pentru ca integrarea în NATO și aderarea la Uniunea Europeană să devină un vis împlinit. Cu inteligență, clarviziune și indubitabilă competență și-a împărtășit viziunea în cartea „O singură direcție: Apusul", apărută în anul 2000.
În vara anului trecut, când s-au împlinit 25 de ani de la lansarea Parteneriatului strategic cu Statele Unite, boala necruțătoare l-a împiedicat să participe la conferința organizată de Fundația Română pentru Democrație și Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului pentru a celebra acest eveniment major al istoriei recente, dar a transmis un mesaj, în 5 iulie 2022, care se încheia astfel:
Privind în urmă la acei ani, consider că România de astăzi este în mare măsură rezultatul valorilor și reformelor politice promovate în perioada 1997-2000 și mă simt mândru că am făcut parte din acel guvern. Chiar dacă nu am fost perfecți – nici nu cred că se putea – și în ciuda faptului că au existat și erori, iar unele schimbări se puteau face mai repede și mai bine, am deschis împreună un drum nou pentru România. Drum care până atunci era dorit, dar improbabil, iar noi am arătat că este posibil. Am fost actorii unui timp unic, prin care am prefigurat viitorul României.
Victor Babiuc și-a îndeplinit cu prisosință datoria față de țară și Partidul Democrat din care a făcut parte în anii 90, chiar dacă invidia și ranchiuna din apropierea lui au ajuns, peste ani, să mânuiască o falsă sabie a dreptății. Dar, mai presus de toate, Victor Babiuc și-a îndeplinit datoria față de idealurile și credințele sale, față de destinul său.
Emil Constantinescu