Într-unul dintre volumele sale, scriitorul Radu Paraschivescu afirmă - intitulându-şi, de altfel, chiar aşa, cartea - “În lume nu-s mai multe Românii”. Ei bine, în lume chiar că nu-s mai multe Românii, dar vin şi zic că, în ţară, în schimb, e bogăţie.
O Românie este, de exemplu, cea care îmbătrâneşte în singurătate la gura sobei sau pe uliţa înnoroiată a satului uitat parcă de lume şi de guvernanţi şi chiar şi de poşta care mai aducea încă veste de la cei plecaţi departe.
O Românie este cea care defilează mândră în decapotabile luxoase de-a lungul (ba chiar şi de-a latul, câteodată) Herăstrăului, al Kiseleff-ului şi Dorobanţilor, etalând cu aroganţă - în absenţa bunelor maniere şi a educaţiei elementare - simbolurile parvenirii totale.
O Românie se bucură la fiecare nouă ediţie de Bookfest, dansează extaziată la Untold, “devorează” producţiile proiectate la “Anonimul”sau la TIFF, sau omagiază actorii, piesele şi regizorii de pe scenele Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu. O Românie dă la sapă, pune răsaduri, scoate animalele la păscut şi iese la coasă, ca să poată pune pâinea pe masă întregii sale familii; altă Românie se străduie ca, din roadele a sute de hectare de grâne, grădini, vii şi livezi, să poată aduce în galantarele unei alte Românii - hipermarchetizate - bucate “Produse în România”.
O Românie uimeşte lumea cu inventivitatea şi creativitatea unor minţi tinere care vor doar să fie lăsate să zboare liber, iar alta trăieşte sub ameninţarea analfabetismului. O altă Românie - absolut anonimă - ne smulge lacrimi de admiraţie de fiecare dată când urcă pe scena foarte populară de la “Românii au talent”.
O Românie meşteşugăreşte cu spor, iar alta pictează, compune, recită şi cântă cu har. Dar e şi o Românie care îşi exhibă cu neruşinare pe ecranele TV lanţurile, inelele, pietrele, buclele, silicoanele, ceasurile, prostia, dar şi aventurile şi trăirile ca atribute ale unei presupuse “super-fericiri”. Iar altă Românie îşi cară disperată bolile pe la uşile spitalelor din care iese, cel mai adesea, vindecată, dar moartă. O Românie arde toată ziua gazul de pomană, iar altă Românie se roagă la Dumnezeu să poată să ardă gazul când e ger afară. O Românie plantează păduri pentru ca o altă Românie să aibă ce distruge sau unde arunca dejecţiile.
O Românie continuă să spere că mâine va fi mai bine decât azi. O altă Românie nu conteneşte să o mintă pe prima, cocoţându-se în cârca ei, călcându-i în picioare speranţele şi savurând nimic altceva decât puterea.
Toate Româniile merg la vot. În ţară sunt mai multe Românii, în lume iese doar una. Care?