Acum, când tot românul așteaptă cu sufletul la gură noile episoade ele serialului „ce vrăji au mai făcut politicienii noștri?”, o știre difuzată cam pe la orele prânzului riscă să scape atenției noastre. Și ar fi păcat, pentru că este vorba despre Raportul de audit financiar al Curții de Conturi efectuat în perioada 2 septembrie – 5 noiembrie la Primăria sectorului 1 al Capitalei. Raport în care se serie, negru pe alb, că „situațiile financiare auditate conțin denaturări semnificative ca urmare a unor abateri sau erori”. Abateri de la legalitate sau erori a căror valoare cumulată este de fix 782.159.066 lei. Cu mențiunea că auditul Curții de Conturi a vizat perioada 1 ianuarie-3 decembrie 2020, adică fapte petrecute și în cursul mandatului de primar al doamnei Clotilde Armand.
Ce va urma după ce respectivul document a fost dat publicității, adică dacă la nivelul Consiliului local al sectorului se va proceda la o analiză aplicată din care să rezulte, cu subiect și predicat, cine sunt cei care au comis acele abateri de la legalitate și erori, dar și cine a ordonat deciziile care le-au generat, începând cu primarul sectorului?- asta îmi este greu să vă spun. Pot, în schimb, să vă spun fără teama că greșesc, un singur lucru și anume că măcar o parte dintre aceste fapte contrare legii și legalității ar fi putut fi evitate dacă doamna Clotilde Armand nu ar fi avut mână liberă să conducă treburile sectorului după bunul plac și, mai ales, convinsă fiind că nu va da socoteală nimănui și niciodată. Convingere pe care a dobândit-o și și-a întărit-o văzând că intens trâmbițata anchetă privind posibila fraudare a alegerilor pentru funcția de primar al celui mai mănos sector al Capitalei s-a împotmolit și nu prea dă semne că va ieși din acel punct mort. Chiar așa, dumneavoastră mai aveți noutăți despre ancheta coordonată de procurorul Sorin Iașinovschi de la SIIJ? Fiindcă, eu unul, căutând prin arhivele social media, am constat că ultima știre pe acest subiect, care datează din 4 august anul curent, este despre cererea făcută de către Poliția Capitalei ca termenul de finalizare a operațiunilor să fie prelungit cu o lună. Adică până pe 4 sau 5 septembrie! Asta după ce, pe 1 martie, tot Poliția Capitalei solicitase prelungirea termenului până la 1 august. Ori, dacă nu mă înșel, noi suntem în 18 noiembrie, deci cu mai mult de două luni de când a expirat prelungirea, de fapt răs-prelungirea, și nici vorbă să ni se comunice concluziile finale ale anchete sau, măcar cele de etapă.
Așa stând lucrurile nici să nu ne mai fie de mirare faptul că, profitând de împrejurări, doamna Clotilde Armand a aruncat sectorul 1 într-o mizerie de nedescris și de nesuportat. Mizerie pe care nu trebuie să o suporte doar votanții doamnei Clotilde sau simandicoșii care nu au ieșit la vot fiindcă, vezi Doamne!, nu au avut cu cine să voteze. Nu, această mizerie trebuie să o suportăm și noi, cei pe care oferta electorală a doamnei cu pricina nu ne-am convins și, de aceea, nu am votat-o. Cât privește, Referendumul pentru demiterea primarului sectorului 1, se pare că nici aici lucrurile nu urmează un curs promițător, lipsind, încă, nu știu câte semnături până când să se întrunească baremul necesar.
Trăgând linie și adunând, nu ne rămâne decât să așteptăm ca măcar acum, în ceasul al 12-lea… fără un sfert, locuitorii sectorului 1 să ia aminte la constatările cuprinse în Raportul de audit financiar al Curții de Conturi, să realizeze proporțiile dezastrului și, dacă nu au făcut-o încă, să semneze pentru demararea Referendumului de demitere a primarului ´(încă) în funcție. Asta este ceea ce pot face cetățenii sectorului și, desigur, entitățile politice responsabile de la nivelul sectorului și al municipiului București. Pentru că, dacă este să ne referim la ancheta SIIJ, nu cred că mai ne rămâne decât speranța ca noul ministru de justiție, eventual și cel de interne, odată intrați în drepturi, să îi întrebe de sănătate pe cei direct implicați și, dacă nu e cu bănat, să le ceară să ducă lucrurile până la capăt.
Până atunci, citiți, vă rog, titlul acestor notații, numai și numai în cheia zicerii că „speranța moare ultima”!…