Cineva mi-a relatat că după o perioadă de prietenie de 25-35 de ani cu mai multe persoane a decis să-şi reconsidere poziţia. Motivul a fost comportamentul respectivilor, ceea ce a justificat pierderea încrederii, chiar dacă a fost vorba despre o relaţie de lungă durată.
Aceleaşi lucruri ca la nivel personal se petrec şi în mediul economic. Dacă problema nu e abordată raţional se ajunge la relaţii nocive. Sau, cu alte cuvinte, e deosebit de dăunător dacă nu înţelegem că încrederea trebuie să fie legată doar de motivaţii raţionale, nu emoţionale.
Din păcate, multe persoane şi sisteme nu realizează că încrederea poate fi ancorată doar raţional, nu şi emoţional. Dacă faptele dovedesc că emoţia te aruncă în derizoriu, raţional e să o apreciezi ca un element nociv prin prisma instinctului de conservare, ce îţi sugerează că nu poţi exista dacă doar te autosugestionezi că ai încredere. E mult mai important ceea ce faci decât ceea ce zici.
Cine va înţelege că ceea ce stă la baza dezvoltării societăţii e încrederea, ce poate fi susţinută doar pe seama faptelor, va realiza şi ce trebuie să facă pentru a o cultiva. Cu precizarea că încrederea se cultivă greu şi se risipeşte uşor. De aceea se și spune că investitorul este un animal sperios, încrederea nu-i poate fi câștigată de un singur guvern ori de o persoană și se poate observa cât de puțin capital a reușit să atragă Bursa de la noi.