Iată, mi-au scris mai mulți cititori care lucrează în industria feroviară. Și care sunt, ca oricare alți cetățeni, și călători cu trenul. Trenul. Acel „ceva” atât de folosit în alte părți ale lumii și atât de ignorat la noi.
Am fost de curând la Zermat, în Elveția, o stațiune de munte unde poți admira cel mai fotografiat pisc montan, Materhon. De la Zürich am mers cu trenul. Frumos, curat, etajat, cu geamuri uriașe. O plăcere. Pe fereastră vedeam șoselele. Foarte puține mașini. Ce ne lipsește să avem și noi așa ceva către stațiunile montane? Trenul ne lipsește. Și de aici traficul infernal de mașini pe șosea. Ce lipsește să călătorim confortabil către litoral? Trenul ne lipsește. Și de aici traficul infernal de pe șosea.
Toți cei care au trecut pe la Ministerul Transporturilor s-au ocupat și au vorbit doar despre autostrăzi. Subiect separat, nu-i treaba noastră. Dar dacă un ministru își consumă tot timpul cu autostrăzile, atunci faceți domnilor un Minister doar al Autostrăzilor și lăsați niște oameni să se ocupe și de celelalte căi de transport. Adică trenul. Trenurile, căile ferate sunt de bază în orice țară.
Calea ferată de călători are un parc de vagoane impresionant, însă majoritatea vagoanelor sunt într-o stare deplorabilă. Iar fabricile de reparații stau. Nu au de lucru. Nu au comenzi. Cum este posibil așa ceva? În România sunt câteva fabrici mari care repară și modernizează vagoane. Dar ce să faci cu birocrația stufoasă, cu licitații peste licitații, când noi vorbim de 3-4 fabrici pe care le avem aici. Cum este posibil ca banii țării să meargă către atâtea lucruri fără importanță și să nu se repare vagoanele? Cum? În ce altă țară ați mai văzut așa ceva? Unde? Ceferiștilor li se răspunde sec: „nu avem bani”. Fabricilor muritoare de foame li se răspunde „nu avem bani”!
Să vă dau un banal exemplu, concret, de unde se pot face/economisi bani. Toate țările din Europa, toate, fără excepție, au în dotare trenuri push-pull, adică trenuri în care locomotiva trage trenul până la Constanța, de exemplu, iar la înapoiere împinge trenul, care este condus dintr-un vagon conductor așezat în capătul celălalt. Sute, mii de tone de motorină economisite, pentru că locomotiva nu mai cară trenul până la un loc de întoarcere. De asemenea se elimină manevrele, și acestea costă timp și bani: scurtarea timpului de parcurs cu multe ore, folosirea eficientă a liniilor de distanță medie care nu au loc de întoarcere. Și multe alte avantaje. Toate acestea aduc bani. Bani și iar bani. De ce toți din Europa sunt deștepți, numai noi nu? De ce?
Nu mă interesează proiectele fantasmagorice cu trenuri pe hidrogen, de la moară până la gară, care costă, cu mentenanță cu tot, peste o jumătate de miliard de euro, per bucată. Domnilor, să vă întindeți cât vă este plapuma, să faceți trenuri fiabile și să reparați vagoanele. Suntem de râsul Europei, am ajuns de râsul Europei. Îi recomand energicului ministru al Transporturilor să citească aceste rânduri. Avem trei fabrici mari în România, și, împreună, pot face un astfel de tren în maximum 3 luni. Frumos, civilizat, fiabil, 100% românesc și extrem de economic. Știu că există aceasta caracatiță care înseamnă pregătirea și susținerea unei licitații. Dar sunt trei fabrici românești care licitează ca un tot. Cu cine licitează? Ei sunt toți în România. Sigur, respectă legea, dar se pot urgenta foarte mult anumite situații punctuale, cele mai multe chiar adevărate urgențe. Domnule ministru, aveți posibilitatea să arătați că se poate. Sau… nu! Depinde numai de dumneavoastră.
Dragii mei, noi ne vedem săptămâna viitoare, cu sănătate, pace și în deplină siguranță. Doamne ajută!