Jurnalul.ro Editoriale Inima de sentimental a lui Mircea Lucescu

Inima de sentimental a lui Mircea Lucescu

de Florin Condurateanu    |   

Când fotbaliştii lui ridicau Cupa UEFA, în ovaţiile zecilor de mii de spectatori şi laudele milioanelor de telespectatori din întreaga lume, a cerut grabnic fiului Răzvan să-i dea drapelul roşu-galben-albastru, s-a înfăşurat în tricolor şi cu steagul României pe umeri a defilat după victoria din finala europeană. Mircea Lucescu.

Sentimentalul Mircea Lucescu. Iscusitul antrenor care reuşise să câştige trofeul european cu o echipă din Est, când cupele preţioase erau apanajul doar al cluburilor bogate şi răsfăţate din Vest. Cu Şahtior Doneţk, cu o echipă din Ucraina, născută din inteligenţa, talentul, pasiunea lui, românul Mircea Lucescu învinsese în finala UEFA o formaţie nemţească, reglată nemţeşte la milimetru.

Mintea laser şi flerul antrenorului român l-au “împroprietărit” pe şeful ucrainean Ahmetov cu un trofeu european,dar şi cu sume zdravene ca urmare a strategiei lui Lucescu de a cumpăra fotbalişti tineri şi necunoscuţi din Brazilia, a-i cizela şi apoi a-i vinde pe sume grase cluburilor bogate din Occident.

De altfel, ani lungi Il Luce a cucerit campionatul din Ucraina şi l-a uimit pe patronul Ahmetov, aşa că atunci când un tramvai a turtit maşina lui Lucescu şi Nea Mircea era în spital  magnatul de la Şahtior l-a vizitat după puţine ore, pregătit să ofere orice este nevoie. “Ţelul meu, pe lângă acela de a lansa fotbalişti de valoare este ca aceşti elevi ai mei să arate în toată viaţa că sunt şi oameni de caracter, să mă mândresc cu ei când ne întâlnim pe stradă, mi se destăinuia Mircea Lucescu în emisiunea mea de la Antena 1.

După cutremur, când locuinţa mea se şubrezise, m-am mutat la Hunedoara, am şi jucat la Corvinul, dar am şi antrenat. Am adus în prima linie fotbalişti de vârf şi oameni adevăraţi, pe Andone, Rednic, Mateuţ, Klein, dar şi pe Lupescu, Dorinel Munteanu, Dănuţ Lupu, Sabău, Răducioiu. Pe Răducioiu îl antrenam doar eu cu el pe stadion şi în dimineaţa meciului.

Atacant de excepţie, ca şi coechipierul meu Dumitrache. Îmi spuneau portari celebri, că spre deosebire de toţi atacanţii care în momentul şutului închid instinctiv ochii, Dumitrache parcă îşi hipnotiza adversarii păstrând ochii deschişi când trăgea la poartă.

După experienţa Madrid, când Hagi era niţel dezamăgit, se îngrăşase, l-am convins să vină la Brescia, l-am alergat până la efortul în care să mă urască, dar i-am promis că va fi cel mai bun din lume aşa cum a fost declarat la Mondialul din America în 1994”.

Subiecte în articol: florin condurateanu mircea lucescu
TOP articole pe Jurnalul.ro:
Parteneri